Complicitate...

Nu se poate vedea prea bine
dincolo de zidul,
oamenii nu pot să spargă
într-atâta vidul...
Nu se poate ghici
dincolo de fereastra
unde noi doi,
legănaţi de trăirile noastre,
dăm un nou sens lumii,
fiindcă împreună
totul este posibil,
oriunde, oricând,
ne ridicăm deasupra tuturor -
păşind...
Ei nu ştiu să ne dea nume
şi nici nu trebuie,
noi îi putem spune:
prietenie, dragoste,
complicitate...
Căci e în noi
o doză din acestea toate
şi cel mai simplu şi firesc
două cuvinte doar ne definesc:
te iubesc!