Nadina

Nadina

Tuesday 8 July 2014

Eu, tu şi-un pian...















Cu-acestea
dragostea-mi salvam,
stând cocoţată la pian,
îmi tremurau bărbia, mâna,
iar de inimă,
ce să mai spun?
zvâcnea ca nebuna...


Prin partituri
te perindai şi tu,
făceai să-mi salte sufletul
şi când am pus lin
degetele-mi pe clape,
emoţiile-au început să-mi scape...


Mii de lumi se-nfăţişeau
în sală,
Oameni hazlii
purtau haine de gală...
Cu sufletele împăcate
ascultau,
ceea ce degetele-mi
mărturiseau...


Privirea îmi zburda mereu
spre capătul celălalt de sală,
unde dinspre hol
se zărea intrarea,
nici mică, dar nici mare-mi
fu mirarea
când te-am zărit:
pot spune că din nou
în acea clipă m-am îndrăgostit!

Te-am urmărit
poposind în sală,
acordul mâinilor
te însoţeau cu puţină sfială...
Iar când în sală
locul ţi l-ai ocupat,
din ale lumii sfere
am zburat...


Şi se făcea că dau mare concert
pe o clădire foarte-naltă,
că iubită de tine
sunt mai mult decât a fost vreo altă...
Că stau, la clape, că m-asculţi
mi-ai demonstrat atunci
că-n dragoste nu se vorbeşte,
că putem să fim şi muţi!


Doar un acord de melodie
pe clape degetele-mi fremătau,
simţeam această clipă cum te-mbie
Eram doar eu, tu şi-un pian...

No comments:

Post a Comment