Mi-aş lega iubirea cu şnur alb-roş, să nu mai plece... Şi a venit primăvara, cu dragoste în suflet... cu lacrimi în colţul ochilor...lacrimi de fericire, lacrimi de regăsire, lacrimi de dor la plecare... i-aş vorbi despre mine, despre sentimentele şi gândurile ce mă încearcă... dar iubirea mea e prezentă-absentă...când mi se dă, când mi se refuză ...
Primăvara a câştigat lupta cu iarna, eu însă nu am câştigat lupta cu sufletul meu... te vreau, te iubesc, te chem, eşti în gându-mi... te sărut, te îmbrăţişez, te simt clipă de clipă...
Aş vrea să te chem şi să vii la chemarea-mi... da nu te laşi cuprins de primăvară, nu laşi razele să ne răsfeţe... nu ştii cât doare raza nevăzută... şi cât de intens respir raza ce mă pătrunde... te chem... ia-mă de mână şi fă-mi din primăvară dragostea menită să devină mit şi despre care să cuvânte orice lucru, orice fiinţă, orice cântec... până la sfârşitul veacurilor... pune-mi primăvara în păr... mângâie-mi chipul... în sfârşit a ieşit soarele, zâmbesc mai des :-)
No comments:
Post a Comment