Am hotărât să ne jucăm de-a primăvara. Noi, copiii, strânşi într-un cerc. Să ne creăm propria lume. După regulile primăverii. Să copleşim emoţiile oamenilor cu venirea noastră. Să fim aşteptaţi în prag cu fior...
Am alergat în stânga şi-n dreapta să stârpim deziluzii. Am urmărit pas de cocor. Am făcut pact cu soarele să strălucească întreaga zi. Am alungat norii grei şi cenuşii. Am adunat toate cântecele de dragoste şi viaţă...
Am cules toate florile posibile şi le-am pus în centrul universului nostru omagiind omul, primăvara, munca lui de zi cu zi, dragostea, emoţia, surâsul, fiorul, încercarea, chemarea, truda, plecarea...
Şi-a primăvară mirosea în noi. Îi şopteam numele în incantaţii şi aşteptam să se întâmple o magie. Aşteptam declicul. Sclipirea aceea de moment. Uimirea. Surpriza. Surprinderea.
Într-o zi ne-am jucat de-a primăvara... am încercat să o reproducem... dar n-am reuşit să realizăm decât o miniatură a anotimpului... copii fiind, am visat... într-o frumoasă zi de primăvară... şi primăvara ne-a făcut jocul stând în preajma noastră, lăsându-ne să ne jucăm de-a Dumnezeul ei, în credinţa noastră nestrămutată...
No comments:
Post a Comment