Fremătare în jur. Oamenii sunt precum un furnicar: unii vin, alţii pleacă. Sinonim cu unii se nasc şi alţii mor. Copiii învaţă, adulţii devin, îmbrăcăm diverse forme ale existenţei noastre.
Din copii devenim neliniştiţi adolescenţi, ne transformăm în tineri şi când nici nu păşim devenim adulţi, ne maturizăm dând piept cu o multitudine de experienţe, experienţe ce întăresc fiinţa noastră, îmbătrânim căpătând expresia înţelepciunii.
Când suntem tineri, tânjim să fim înţelepţi... când am ajuns înţelepţi, ne-am reîntoarce la tinereţea în urmă lăsată. Ar trebui să trăim fiecare vârstă... să ne păstrăm sufletul tânăr. Se poate păstra sufletul tânăr: trăind din plin, iubind total...
Unde eşti primăvară? Dacă îmi întind mâna îţi ating „piciorul”... eşti atât de aproape. Nu mai întârzia! Vino! Arată-ţi chipul... chiar de am 10 ani şi te-ntâmpin cu jocul meu inocent, chiar de am 20 şi respir viaţa... îmbrăţişează-mă şi la 30 – am ajuns la apogeul devenirii mele... călăuzeşte-mă atâta timp cât „mă ning” anii... trece-ţi fiorul şi peste chipul meu... că-i atâta simţire şi-n mine... arată-mi-te, nu mai sta şireată după colţ...
No comments:
Post a Comment