Nadina

Nadina

Friday 24 February 2017

Copii eram...














Copii eram şi verile de-atunci,
azi surioară aminte ţi le aduci?
cum început-au amintirile să doară
că nu mai eşti, că nu mai sunt
copilele de odinioară
ce puneau lumea la pământ.

Azi prin livezi nu mai este atâta zarvă,
ah, lumea că pesemne devenit-a oarbă
şi-avem de ce ne teme
în lume sunt atâtea semne
cum că s-a pierdut 
din al copilăriei tumult
şi că jocurilor ce ne-au luminat copilăria
locul le-a luat tehnologia.

Copii eram şi câte vise aninam 
în copacii bunicilor le dădeam zbor
şi cum urmăream în ochi
cu atâta lumină 
visele cu ce-aveau mai bun
înapoi să ne vină.

Astăzi, observi şi tu
că nu se poate
să te-ntorci din drum
nici măcar la jumătate.
Ah, oameni buni
devenita-ţi nebuni?
lăsaţi copilul să fie copil
şi jocul să-i fie nu doar cale,
ci şi util.

Copii eram, taine aveam
ce amintire minunată 
avem şi poate fi-nrămată.
Tu şi eu, cele de atunci
copilăria petrecută pe uluci.
Când ne mai dai din acest Rai,
Tu, Doamne? 
doar amintirile, ca într-un joc
ne mai zidesc povestea şi o pun la loc...

din volumul "Tărâmul magic al copilăriei"

No comments:

Post a Comment