Am plâns atâtea lacrimi pe hârtie
şi pe retină am simţit stelele cum ard,
mi-e dragostea un soclu prea înalt
la care nu pot să ajung
şi încercând, tot încercând,
paşii mi-i frâng.
Şi toate lacrimile au fost trecătoare,
dar într-o zi pe dinaintea porţii tale am trecut
şi-am fost surprinsă să constat
că-n lăcrămioare mi s-au prefăcut.
De ce te temi să mi le dărui
şi de ce vrei ca toate visele
să mi le nărui?
din volumul "Note de primăvară"
No comments:
Post a Comment