Admir oamenii care nu se feresc să spună ce au de spus, pe aceia care luptă pentru idealul în care cred şi nu şi-au pierdut de-a lungul timpului speranţa. Sunt oameni frumoşi cei care n-au îmbrăcat vreodată straiele minciunii şi-ale ipocriziei sau cei care au trăit demni, nu în umbra propriei laşităţi. Sunt oameni cu adevărat, aceia care prin propriile eforturi au ajuns ceea ce sunt astăzi, indiferent câte au avut de înfruntat. Intemperiile acestei societăţi, din păcate, ne-au ajuns pe toţi. Demni de tot respectul sunt aceia care vor rămâne verticali cu ei înşişi şi de-acum înainte. Pe omul frumos, îl admiri zilnic, în societate sau în afara ei, iar faptul că nici nu trebuie să i-o spui pentru că el ştie ce şi cum gândeşti face dintr-un om, doi oameni frumoşi. Dacă ar exista un astfel de lanţ neîntrerupt, câţi oameni frumoşi am fi?
- fragment din lucrarea "Culegere de monologuri"
No comments:
Post a Comment