N-am să dau nume iubirii

 N-am să dau nume iubirii,
n-am să-mbrac în frunze toamna,
dar la ceasul nemuririi,
veşnic vreau să-ţi fiu eu Doamna!


N-am să mă avânt departe,
n-ai să mă scapi din vedere,
Eu voi fi întotdeauna
unde glasul tău mă cere!


O să strâng în braţe visul,
Dragostea ţi-o voi da toată,
n-ai s-o mai cerşeşti, de astăzi,
tot umblând, din poartă-n poartă!


N-am să dau nume iubirii,
am să las a nopţiii taină,
să văd, ea cum mi-i te cheamă,
numele cum ţi-l rosteşte
precum cea ce te iubeşte?


Nu voi da nume iubirii,
veşnic voi fi aşteptare,
n-am să mă desprind de tine
pentru nicio frământare!


Vino la popasul
unde bate ceasul,
unde legea firii
nu dă nume-ntreg iubirii!