"Casele frumoase nu garantează fericirea şi nici nu îmbunătăţesc caracterul celor care locuiesc în ele.
Pare logic să presupui că oamenii au ceva din trăsăturile clădirilor de care sunt atraşi: te aştepţi ca oamenii care sunt sensibili la farmecul unei ferme vechi, cu pereţii din pietre cioplite neregulat şi prinse în mortar subţire, care apreciază reflexiile lumânărilor pe plăci de ceramică decorate manual, care sunt seduşi de biblioteci cu rafturile pline, de la podea până la tavan, de cărţi care miros dulce-prăfuit şi cărora le place să stea întinşi pe podea lângă franjurii unui covor turcesc complicat să ştie câte ceva despre răbdare şi stabilitate, sensibilitate şi blândeţe, inteligenţă şi cunoaştere, scepticism şi încredere. Te aştepţi ca asemenea entuziaşti să tânjească întreaga viaţă după valorile întrupate în obiectele care le apreciază." - Alain de Botton în "Arhitectura fericirii"
Ţi-aduci aminte? Pasajul pe care mi l-ai citit în ceainăria-librărie... îmi creionai dinaintea ochilor arhitectura fericirii... simpla ta prezenţă era îndeajuns... astăzi am reuşit să epuizez rândurile cărţii ce mi-ai dăruit atunci. O frumoasă poveste de dragoste am fost, poveste scrisă de anotimpul meu preferat... locurile în care am fost cu tine păstrează şi-acum mirosul tău...
A trebuit să pleci, a trebuit să rămân... astăzi, fiecare trăieşte într-un alt oraş... şi cine se-ntreabă uneori ce-i dragostea ar trebui să-şi poată răspunde la o altă întrebare: ştii ce înseamnă să-ţi fie zilnic dor şi să nu-l poţi urma? Am ieşit odată dintr-un apartament lăsând un bilet scrijelit de cuvintele dragostei dinlăuntrul meu... am ieşit pe acea uşă fiindcă mă doborau lacrimile, ştiam că va fi îndelung dorul ce va urma. Ştii ce înseamnă să-mi fie dor zilnic? De-acolo, de unde eşti astăzi, cu siguranţă - nu ştii...
No comments:
Post a Comment