A fost odată o poveste despre doi îndrăgostiţi: tu şi eu...în ea întâlnesc de fiecare dată emoţie. Paşii mei caută paşii tăi, dar ploile de mai, par să-i fi şters...totu-i amintire, totu-i aievea...doar zâmbetul tău îmi aminteşte că ai stat în braţele mele, doar sufletul e martor că te doresc la nesfârşit...te doresc prezent, nu absent, cum eşti de o vreme...
Paşii mei rătăcesc pe aleile ce ne erau martori dragostei, odinioară...aş da orice împlinire, cât de mică pe o clipă cu tine...ar fi o bucurie imensă, o bucurie de copil...
Îmi urmez soarta, lăsând-o să decidă pentru mine. Cu toată lumina din mine, cu toată dragostea ce izvorăşte incandescentă din suflet şi se reflectă în ochii mei. Poate viaţa mi-a pregătit altceva...sau dacă va fi să fie, într-o zi vei fi iar în braţele mele, vei privi iar în ochii mei şi mă vei cuprinde într-o sărutare din care nu-mi vei mai da drumul, orice ar fi... Dar până atunci eu străbat malul stâng al vieţii, iar tu malul drept. Drumurile noastre nu au nici un punct de intersecţie. Sunt total opuse.
No comments:
Post a Comment