Acest dor te caută şi nu te regăseşte precum altădată, în vecinătatea-mi...gonesc prin fiecare intersecţie, dar paşii în alte locuri te poartă...mi-ai strivit nu cu mult timp în urmă sărutul cu plecarea-ţi şi de-atunci toate sărutările ce ţi-am dat au început să mă doară...scrâşnesc în mine sentimente pe care încerc să le-năbuş şi care refuză să moară...
şi-atunci le dau câştig de cauză...fiindcă ştiu că iubirea te va mai purta în leagănul ei multă vreme...
Nu e ceva ce pot decide de azi pe mâine...nu e ceva de care pot să mă las din clipa următoare...am crezut că lipsa ta fizică va pierde din vedere multe amănunte şi va conlucra în scopul uitării: uitare de sine, uitare de foame de tine...
Azi sunt atât de mică când caut cu privirea spre cerul cu stele...ati sunt atât de neînsemnată când ridic ochii înlăcrimaţi către cer, căutându-te...nu eşti plecat atât de departe, respirăm doar aerul altui oraş...însă să ştii că sunt seri în care inima se face mică în mine şi dragostea doare...dorul e greu, e foarte greu să lupţi cu dorul...
Şi azi mi-e dor de tine...nu am în suflet nicio urmă de îndoială...atât de dor încât te-aş scoate din vise să te pot îmbrăţişa, săruta...chiar şi pentru o clipă care mai apoi să îmi pară rătăcire...
No comments:
Post a Comment