Nadina

Nadina

Wednesday 17 July 2013

Eşti...

Eşti...
dacă ghiceşti...
sau poate nu ştii:
lumina lină ce coboară
în zile care simt că mă doboară,
balsam de suflet, o comoară,
iubirea ce-o resimt întâia oară.
Eşti, câte puţin din toate,
lupta mea pentru dreptate,
avem, împreună oare,
cauze-asemănătoare?
Ţinta spre care te-ndrepţi,
să fiu pasul ce-l aştepţi?
Nu faci pasul, nu fac pasul,
cum e oare cu rămasul?
 

Eşti un zâmbet ce alină,
blânda şi dulcea lumină,
eşti o zare, chiar o cale,
păşesc pe urma vorbei tale...
Eşti:
o taină, un îndemn,
ochii de care mă tem,
fiecare îndrăzneală
rămasă pe dinafară...
Eşti bărbatul, eu femeia,
Tu eşti gândul, eu ideea,
Tu eşti corpul şi lumina
ce mi-acoperă inima.
Eşti - în toate
şi când scriu
gândurile-mi te descriu,
cu fiecare-ncercare în artă
gândurile mi te poartă.
Eşti aici, chiar de departe,
niciun gând nu ne desparte,
tot un zâmbet, o lumină,
eşti îmbrăţişarea fină.

2 comments:

  1. Multumiri pentru ca impartasesti cu noi harul tau, acela de a crea. Minunat! Semneaza...cititorii tai.

    ReplyDelete
  2. Vă mulţumesc frumos! Salutări pentru toată lumea care mă citeşte din Baia Mare: ţie, Bogdan şi colegilor tăi de birou! Vă-mbrăţişez! :-)

    ReplyDelete