Premiul revistei "Dacia literară" , Concursul naţional de creaţie literară "Ionel Teodoreanu", Iaşi, 2010...
Nistor Denis, clasa a VI-a
prof. îndrumător:Nadina Maria Szakacs
Şcoala Generală „Adam Müller Guttenbrunn”
Zăbrani, judeţul Arad
Partea 1 -
Moartea părinţilor
Era odată un puşti de 13 ani care trăia lângă o pădure alături de tatăl şi de mama sa. Erau foarte săraci, dar pentru ei nu conta. Erau fericiţi. Le era bine şi averea lor era micuţul Woodboy. Pe mama sa o chema Hoka, iar pe tatăl său Florian. Dar într-o zi s-a întâmplat un lucru groaznic: Hoka, mama lui Woodboy, a murit prinsă de armata regelui Vladimir. Woodboy a rămas marcat de moartea mamei sale şi plângea neîncetat.
Într-o seară friguroasă de octombrie, tatăl lui Woodboy s-a dus să facă rost de lemne. Woodboy tot aştepta, dar tatăl său nu mai venea. El a adormit, într-un târziu a ajuns şi tatăl său, dar era rănit, era sfâşiat. Woodboy a început să plângă. Nu putea accepta să îşi piardă şi singurul părinte rămas.
A doua zi Florian a murit tot din cauza armatei regelui. Woodboy nu mai ştia ce să facă. Şi-a îngropat şi celălalt părinte, cu durere în suflet, marcat cu stigmatul singurătăţii. Au trecut zile la rând, zile în care Woodboy a fost flămând şi însetat. Şi-a promis că într-o zi îl va omorî pe regele Vladimir. În acel moment şi-a însemnat pe mână un ochi în lacrimi şi două săgeţi de arc în formă de x care au drept semnificaţie lacrimile din ochii lui şi apriga dorinţă de răzbunare.
A început să-şi procure mâncarea din ape - pescuind, se urca în copaci, culegea diverse plante şi fructe, se comporta ca un sălbatic. Moartea părinţilor săi îi luase din raţiune. Singurul său gând era cel al răzbunării.
A împlinit 14 ani, dorul de părinţi era mare, dar nu avea încotro. Rămase orfan şi trebuia să-şi înfrunte singur soarta. Străin de toate, nu avea pe nimeni. Trăia într-o junglă dictată de rege, fără a cărui înştiinţare nu mişca o frunză.
Partea 2 - Calul magic
Într-o noapte frumoasă, Woodboy stătea lângă foc şi mânca. Deodată auzi respiraţia unui animal în tufe. La început i-a fost frică, dar şi-a luat inima-n dinţi şi a mers să vadă ce este. Era un cal negru rănit care sufla pe el şi urla. Lui Woodboy îi era teamă de el, dar întorcându-se calul într-o parte, Woodboy vede o săgeată înfiptă în cal. Se hotărăşte să-l îngrijească, iar spre dimineaţă calul, revenindu-şi, plecă.
După plecarea calului, un gardian al curţii regale merge să-şi ia un par din pă-dure şi-l zăreşte pe Woodboy. În acel moment băiatul o ia la fugă, însă gardianul nu merge după el, ci merge la palat şi îi spune toate cele întâmplate regelui Vladimir. Regele dă ordin ca Woodboy să fie capturat. Toate gărzile îl caută prin pădure, însă el s-a ascuns bine. Este văzut de către un soldat care a văzut ceva mişcând în tufişuri şi apoi îl ia pe puşti de haine şi-l ridică. În acel moment calul, cu un salt puternic, dă cu soldatul pe jos şi băiatul urcă pe el şi merg la marginea pădurii.
Woodboy era speriat, mai ales că-n partea aceea a pădurii era o atmosferă înfricoşătoare, era întuneric şi se spunea că prin zona aceasta a pădurii trăiesc stafii-le celor care au încercat să oprească domnia lui Vladimir.
Partea 3 - O noapte de coşmar
După ce se lasă bezna peste pădure, Woodboy se aşează la pământ şi dintr-o dată se aude din tufiş:
- Woodboy, Woodboy nu mai încerca sau o să ajungi ca noi.
Băiatul urcă pe cal şi o ia la goană, dar când colo un zid de strigoi apare de niciunde şi băiatul leşină pe loc. Se trezeşte. Visase. Dimineaţă merge iar în păduri-cea unde a crescut, dar cu o vădită teamă de soldaţii regelui Vladimir.
Regele Vladimir a aflat şi el de acest Woodboy şi era destul de interesat de capturarea lui, aşa că plăteşte trei mercenari pricepuţi în acest domeniu. Woodboy era destul de speriat, dar şi-a reamintit de promisiunea făcută şi s-a dus la castelul Regelui Vladimir unde s-a urcat într-un copac şi, prin nişte gratii, îi vede pe cei trei mercenari şi pe regele Vladimir şi află ce-i pregăteşte regele Vladimir.
Partea 4 - Primul atac la rege
Pe când să vină cei trei mercenari, Woodboy a prins tupeu şi a început să pună capcane peste tot. Pe când se apropiau cei trei mercenari, calul lui Woodboy îi momea să vină şi să cadă în capcanele băiatului.
Mercenarii se apropiau şi calul sare, iar cei trei mercenari cad în capcane şi apoi i-a spus calului său să-i ducă la poarta castelului, iar el i-a scris o scrisoare.
Calul face ce-i cere Woodboy, regele Vladimir află de planurile pe care i le pregăteşte Woodboy.
Partea 5 - Uciderea regelui Vladimir
Woodboy decide că e timpul să-şi îndeplinească promisiunea la vârsta de 17 ani. Dimineaţa îşi pregăteşte planul şi, pe când se lasă noaptea, îl şi pune în aplicare. Aruncă o piatră ca să-i distragă pe cei doi gardieni. Se deghizează într-un servi-tor.
Trec două zile şi Woodboy era tot în castel. Într-o seară regele Vladimir îl cheamă pe servitor să-i şteargă praful în cameră, neştiind că acesta e chiar Woodboy. După uşă era un gardian, iar Woodboy din grabă scoate un cuţit şi încearcă să-l ucidă, dar el îl opreşte şi strigă gardianul. Şi astfel Woodboy primeşte pedeapsa capitală: ştrangularea. A doua zi, Woodboy era speriat, pentru că era ziua în care trebuia să fie spânzurat. În ultimul moment apare calul lui şi-l salvează.
Ei merg în pădure şi regele şi armata îi urmează, Woodboy se împiedică de o capcană de-a lui. Erau în pădurea în care a avut un vis groaznic. Armata se apropia, iar băiatul era tot atârnat cu piciorul în sus.
În momentul în care regele şi armata sa au păşit în pădurea blestemată, copacii au prins ochi toţi. Pământul se scutura şi din sol ieşise o sută de strigoi, fiecare încercând la vremea lui să-l oprească pe regele Vladimir . Şi moartea regelui era sigură. Strigoii îl eliberaseră pe Woodboy, băiatul tre-mura tot, îi era frică. Scoase cuţitul, se apropie nesigur de el, iar în acel moment toţi strigoii dispărură. Woodboy decide că nu poate să facă aşa ceva, lasă cuţitul jos.
Regele fuge şi în acel moment dă cu capul într-o ramură de copac şi moare. În acel moment, pădurea cea urâtă se transformă într-o pădure frumoasă cu fructe şi luminată.
Partea 6 - Un puşti ajuns erou în ţinut
Când s-a întors la castel vestea era deja răspândită şi când se apropie de poartă toţi oamenii îi strigau urale. Woodboy a rămas o legendă şi nu a fost uitat şi sufletul lui încă trăieşte prin acele ţinuturi.
