"În miez de vară, viaţa la ţară, încă mă surprinde. Totul e idilic,
făcut anume pentru a fi îndrăgit. Munca şi determinarea au făcut omul să
iubească. Şi ca să iubească, omul a trebuit să se ridice la înălţimea
aşteptărilor a ceea ce iubeşte. Fie că am fost copil sau femeie, blândă
sau uneori neastâmpărată, tu m-ai iubit! Ai iubit, îmi spuneai deseori,
roşeaţa ce mi se punea în obraji. Mai apoi, ai iubit felul în care îmi
muşcam buzele de nerăbdare. Era atâta viaţă în mine, în
noi. Mult mai târziu, m-ai contemplat ca pe-o icoană. M-ai prins de
mână, m-ai îmbrăţişat când mă aşteptam mai puţin. Astfel, a devenit,
dragostea noastră. Am construit-o frumos. A decurs de la sine. Şi sunt
atât de fericită că te-am cunoscut pe tine. Iubeai surâsul meu, felul în
care mă dedicam proiectelor mele. Şi astăzi, adori tot atâtea lucruri,
poate şi adăugate la cele ce-au fost. Şi eşti cine ştie pe unde, te
plimbi prin lume aprinzând în mine un dor arzător. Mi-e atât de dor,
încât urc câteodată. Să admir privelişti. Să îmi găsesc liniştea. Să mă
regăsesc - pe mine! Vino, Dor! Sus, pe culme, e-atât de uşor...încă
disting ale dragostei urme şi te-aştept de zor. Nu-mi mai întârzia!
Te-aştept, nicicând nu voi înceta...mă-mbrac cu dragostea ta!"
- fragment din lucrarea "DOR" - Szakacs Nadina Maria
No comments:
Post a Comment