Prietene, să nu mă uiţi...

Prietene, să nu mă uiţi,
nu te uita la faptul
că-n ceasu-acesta
umblu desculţ...

Mă pregătesc
de sărbătoare,
acolo, sus,
la munte
mi-e inima
încăpătoare
de nu mai
am cuvinte...

Prietene, să nu mă uiţi,
iar dacă ştii c-ai să mă vinzi
pe cinci arginţi,
să nu mă mai săruţi.
Întoarce-mi spatele,
de astăzi să mă uiţi,
eu nu,
eu nu voi înceta
să te pomenesc
în rugăciuni
şi poate Dumnezeu,
cu tine,
va face, undeva, minuni...

Prietene, întorce-ţi faţa de la mine
dar nu mânia pe Dumnezeu
nici o secundă,
căci viaţa asta crudă
abia aşteaptă să te înfaşce -
flămândă...


Prietene, să nu mă uiţi,
sunt omul simplu
ce-a urcat în munţi...
când vei dori
şi vei avea chemare,
urcă tot drept,
mă vei zări pe vreo cărare...


Prietene, să nu mă uiţi,
fost-am cândva drept,
iar azi sunt gârbovit...
de vină-s cele
ce-n viaţă-am pătimit
şi nu uita:
un zâmbet cald spre mine
sau poate mâna ta,
vor face atât de multe
şi mă vor îndrepta!


Tu nu uita de mine,
prietene,
primeşte-mă şi azi
cum se cuvine...