"Ce-mi place la tine? Albastrul tău! Felul cum reflexia sufletului
meu se răsfrânge în ochii tăi, precum o văpaie. Puteai să mă ţii în
palmă. Atât eram de gingaşă, de alintată. Mi-ai arătat că iubirea poate
fi trăită în multe feluri. Că doar călătorind şi explorând, voi ajunge
la destinaţie. Eram şi eu o piatră precum multe altele pe calea aceasta
neîntreruptă a vieţii. Trebuia doar să mă urnesc, să mă rostogolesc, să
privesc dincolo de zare. Şi asta am făcut! Pentru că am ştiut
că dintr-o piatră poate sări o scânteie, oricât de mică, care mai apoi
să aprindă văpăi. Văpăi de lumină care să se răspândească cu bunătate
peste ceilalţi. Am privit mereu cu inima rostogol, cerul albastru şi
liber. Mi-am dorit să fiu asemeni lui, să nu mă ţină nici o rădăcină de
pământ. Dar mai apoi am realizat că e o binecuvântată stare să fiu eu
piatra aceea tare care observă seninul, care calcă cu străşnicie fiecare
părticică din Univers, la pas. M-am bucurat că alături de cer şi
pământ, pot admira semeţul munte, întinsa mare. Şi am fost fericită că
Dumnezeu mi-a făcut de toate acestea parte. Cu-n gând de vacanţă, pe
buze cu-n surâs, cu o carte-n mână şi cu cel care dragostea-mi împarte
eu cred că totul e posibil şi vâslesc în lume, mai departe! Să mă vindec
de acel dor, care mi se perindă pe la ferestre, fluturând dragoste-n
zbor..."
- fragment din lucrarea "DOR" - Szakacs Nadina Maria
No comments:
Post a Comment