Ne-am îndepărtat

Ne-am îndepărtat, ce tristă toamnă...
Ce suflete neînţelese şi stinghere,
Vântul crunt suflă prin unghere,
Nici mângâierea-ţi - astăzi -  n-o mai pot cere.

Sfârşim mereu pe etajere,
Părem doar biblioteci fără viaţă,
Simţim cum sufletul ne-ngheaţă,
Printre orgolii efemere.

Îmbrăţişarea ne e azi străină,
Inima ta a devenit haină,
Purtarea nu ţi-o pot justifica,
Simt azi - acută - NEIUBIREA ta...

Eu altor valuri nu mă dau,
Ce par cu străşnicie-n faţă să lovească,
Şi parcă vreau, nădăjduiesc,
Cineva, din puhoi, să mă oprească.

Iubirea ta n-a fost lumească,
În loc, tu, timpul mi-ai oprit,
Azi n-am decât anosta toamnă la fereastră
Şi fur bucată cu bucată din... TRECUT!

- (Szakacs Nadina Maria - 09.11.2012)