... mă iubesc copii, părinţii, sora mea, prieteni, admiratori,colegi... fie că sunt nady_fire, nadi-rea, nadi-profă,nadi-iubită,nadi-soră,nadi-fiică, nadi-străină... şi dragostea lor m-a schimbat....
N-am crezut prea mult în puterea dragostei sau în ceea ce te poate determina să devii... dar acum cred, acum simt, acum devin şi îi mulţumesc... dragostea în diversele ei ipostaze mi-a construit caracterul, m-a modelat pe mine ca om... făcându-mă să devin mai bună, mai tandră, mai darnică, răutăcioasă voit(tot un fel de dragoste), mai înţelegătoare, mai tolerantă...
Toate aceste iubiri m-au schimbat. Dragostea de copil m-a făcut să mă văd iar copil. Să mă imaginez iar în ipostaza de copil, a ceea ce am pierdut: inocenţa vârstei lor, curajul să-nfrunt tot ce-mi pătează un ideal, ochi strălucitori în care se scaldă lumină...
Dragostea de prieteni m-a făcut să înţeleg cum e lumea, de fapt. Cu veniri şi plecări, iluzii şi deziluzii. Cu oameni cărora te-ncredinţezi, care "fură" din tine, te îmbrăţişează, îţi ţin partea, se roagă pentru tine, îţi alungă singurătatea, îţi redau încrederea, apar precum un balsam dădător de viaţă şi pleacă fără să-ţi spună...
Dragostea celor care te văd, dar nu te cunosc! Simplă admiraţie, însă o vădită preocupare pentru persoana ta!Atenţii înăbuşite pe parcurs sau îndeplinite! Oameni a căror identitate poate nu o vei ştii... gânduri care "te fură", te-nchipuie şi te doresc...
Dragostea celor care te sprijină într-un proiect, umărul care îţi ţine de cald... ochii care te urmăresc şi ascultă... cei care te susţin... cei care te sapă... mână ce stă-ntinsă...
Toate acestea indiferent dacă sunt: nady_fire, nadi-rea, nadi-profă,nadi-iubită,nadi-soră,nadi-fiică, nadi-străină... şi dragostea m-a schimbat în aceeaşi persoană, dar cu o altă capacitate de a-i înţelege pe cei dragi, cu o altă deschidere către ei privind gesturi, privindu-i cu ochi mai strălucitori, ochi ce abundă de dragoste şi lumină... pot afirma precum Coelho: "...dragostea m-a răscumpărat!".
No comments:
Post a Comment