Întotdeauna am încercat să definesc ce e "acasă": un loc, un sentiment, un dor sau o înstrăinare? Atunci când sunt cu tine, când te pierzi cu mine, când sar în braţele tale?
Când plec ca să revin, când caut şi aflu, când vin cu braţe deschise şi-mbrăţişez toate şi mă-nfior?
Ce e acasă? Dorul de mine, dorul de tine? Noi, stând strâns îmbrăţişaţi?
E locul în care ne-am născut? Locul pe care ni-l dorim? Locul pe care cu trudă-l refacem?
Acasă e somnul, iubirea, ore cu tine, îmbrăţişarea, chemarea, strânsoarea din care nu mă mai pot desprinde? Acasă e mama sau tata, ori sunt amândoi oare?
De ce când spun acasă parcă un ceva mă cheamă?... loc, sentiment... nu ştiu în cele din urmă ce devine, ştiu doar un singur lucru: că orice ar fi, "acasă" e parte din mine!
Orice ar fi, "acasa" e cel mai bine ;) . Bogdan.
ReplyDeleteDe aici si expresia "Home sweet, home!", multumesc de interventie Bogdan! Un weekend placut... si un inceput de februarie frumos :-)
ReplyDelete