Ţi-am surprins o parte de zâmbet...

şi asta cred că mi-a înseninat fiinţa... sau cel puţin asta vreau să cred. Ştiu că acolo unde eşti, zâmbeşti cu şi pentru mine...îţi şi văd chipul senin, plin de revărsare de viaţă... cu ochii veşnic călătorind spre zări în căutarea privirii mele verzi...

Ştii că acolo unde îţi erupe zâmbetul se întâmplă lucruri de nedescris, şi ştii că sunt cu inima, acolo unde vreau să fiu...numai pentru noi doi, pentru tine...

azi mă certai, mâine mă împăcai... îţi surprindeam surâsul şi ştiam deja că sunt absolvită de orice vină... "Nu fi copil, Calliope...", îmi spuneai... şi umezindu-mi buzele, continuiam să te necăjesc, dând întâmplărilor ton de joacă...

Ştiu că uneori mă voiai serioasă, supusă... iar faptul că eu luam aproape totul în glumă, te descuraja... mă analizai ore în şir... ţinându-mă în braţele tale, sărutându-mi umerii, criticându-mă cât sunt de mică...

Ştiu că şi-acum îţi aleargă prin vise picioarele mele, lungi, nedescrise... pe care ţi-era teamă să le întreci în fugă...mergeai doar la pas, numărându-mi timid paşii...

Mă priveai leneş în zile de vară, cum din direcţia mea îţi trimiteam baloane - curcubeu, baloane ce se ridicau deasupra noastră, ne priveau cu un aer superior şi ne mustrau pentru condiţia noastră pământească...

Imaginile se desfăşurau cu repeziciune, ideile nu stăruiau...ci conteneau să aprindă cu fervoare focul pasiunii în mine, ca mai apoi să caut să îl aprind şi în tine...

Vrăjitorule, era o putere în ochii mei care te chema... aş fi vrut din verzi să-i prefac în alţii... să fie mai comuni, să nu-i mai identifici cu firul ierbii, să nu mă mai sfidezi dăruindu-mi colier de smarald...

Când nu erai de acord cu mine îmi exploda privirea, mai apoi firea... îmi frângeai trupul sub al tău, căutând mereu să împaci copilul răzgâiat ce eram...

A trecut vremea când îmi asemuiai trupul de sirenă cu veşnicia, astăzi te-ai orientat spre alte trupuri, cărora le sorbi seva în neştire...

Îmi spuneai deseori că sunt o norocoasă că posed ochi verzi, acum te contrazic, fiindcă au plâns amarnic ochii mei... ca un copil înecat în lacrimi m-am comportat... şi nu eşti să vezi, preferi să eviţi...

Ţi-am surprins o parte de zâmbet... pe furiş, să nu-ţi stric momentul... zâmbeai din toată inima, de acolo, de unde eşti, de pe celălalt mal... ştiu că zâmbeşti în gând şi pentru mine...