Azi mi-a alunecat mâna pe chipul tău...

Se duce anotimpul teilor, pleacă iunie încet, încet...ducând cu sine zile de foc, cireşar împlinit, buchet de Sânziene înflorit şi împletit în păr de fete...

La fel trec şi zilele noastre, şi nu în zadar ne este dat timpul...să profităm de limitele care ni se impun (O zi are doar 24 de ore)... şi să trăim totul în aceste ore, să transformăm orele în minute...minute care vor deveni secunde...secunde ce vor sfârşi ca fiind clipe...

Ieri am revăzut iar aleile ce îmi aduc aminte de tine,...amintirea ta persistă pe asfaltul pictat de naivi copii, te ascunzi cu toată fiinţa în fiecare frunză care decorează peisajul într-un verde sublim şi etern... mi-e dor de ochii căprui, cărora pot să le transmit ce simt... fără prezenţa lor sunt tăcută, bucuroasă în sinea mea, fericită de fiecare nor de ploaie ce îmi sărută umerii goi... goi de nepăsare şi lipsă de clipă...

Am adormit cu gândul la fruntea ta descreţită de anii petrecuţi departe de mine... numărând iar liniile palmei tale şi ghicindu-ţi clipa de voioşie ce ţi se va ivi în priviri... zâmbet ce se-nfiripă în fiinţa mea şi mă face să zâmbesc drept răspuns dragostei care e numai una...

Am revăzut degetele tale strângându-le pe ale mele frenetic, într-un joc inocent de-a iubirea... emoţie, fior, clipă de clipă... şi sărutările atinse-neatinse de clipa ce ne i răsuflarea - bănuiesc eu, amândurora - căci fără tine nu-s fiinţă, cum fără de mine nu eşti un tot nici tu...

Azi mi-am lăsat trupul scăldat în raze de soare... şi nu te speria, nu mi-a profanat nici o părticică din suflet... unde eşti tu nu poate pătrunde... eşti taina cea mai de preţ, clipa ce trece dar nu pleacă niciodată, rămânând eternă într-un trecut îndepărtat...

Azi mi-a alunecat mâna pe chipul tău... ca-ntr-o închipuire ce se lasă chemată... am pelegrinat prin vieţi odihnite... luând de la fiecare, iubire ce se vrea... iubire ce se cere... iubire ce nu piere... iubire ce va fi-mplinită... iubire, fără de iubire... suntem pasibili de o tristă nemurire... pe când iubind, atingem şi-mplinim o clipă... care se vrea eternă, fără în derizoriu a cădea... pe chipul tău, ţinut în palma mea, simt cum o clipă s-a aşternut fericirea... ştii dragul meu, ce e când râzi cu ochii văzând o fiinţă dragă?? e iubirea... doar peste noi, din când în când, se-aşterne fericirea... căci ştim a o păstra... şi nu dorim pe un talant a da, ce-avem de drept şi de ce-i plină inima...