Din când în când ne amintim...

(25.12.2004)

Copilăria, vârsta la care am fost
Copii cu vise şi curate suflete...
Mama cu zâmbetul ei ne-aducea în dar
Clipe de aur, în al poveştilor hotar.
Tatăl meu mult m-a iubit,
Orice dorinţă mi-a împlinit,
Pentru el prinţesă eram,
Fiecare moment de tristeţe
cu inocenţa de copil, o alungam.
Jocul cu fraţi şi surori,
Visul oricărui copil, speranţă în viitor
Fetiţe dulci, cu chip de îngeraşi
Băieţi cu spirit aventurier şi caracter poznaş.
Iarna cu fulgii imenşi din cer,
Zăpada ce se-aşterne în orice ungher...
Oamenii de zăpadă ce-n amintire încă-mi zâmbesc
Unde-mi sunt anii după care nutresc?
Anii de aur, ai copilăriei mele
Îmi invadează continuu visele,
Ce-aş vrea, copil la mama şi tata, din nou să fiu,
Să privesc stelele noaptea târziu.