Un simplu călător la cetate...

"Mi-am dorit linişte. În suflet mi s-a aprins bucurie. Am numărat timp îndelungat stelele pe cer, până s-a aprins una din dorinţa de a-mi face pe plac. Şi astfel, am luat drumul pribegiei. Aşa credeam. Avea să fie însă, drumul regăsirii. Am pornit la drum cu speranţă. Era singurul bagaj care mi-era necesar. Nu mai căutam liniştea în lucruri materiale. O găseam în mine, în tot ce mi se deschidea înainte. Şi iată-mă, un simplu călător la cetate..."

fragment din lucrarea "Montesambra, bărbatul vieţii mele" - Szakacs Nadina Maria

Gândul...

"În această seară tot ce am mai de preţ este gândul. În vecinătatatea mea arde o lumânare. La lumina acestei lumânări stau paginile scrise cu cerneala dorului. Iar vântul răzleţ aduce, din când în când, veşti despre tine. Şi-mi şopteşte tainic la ureche că eşti bine, că şi tu călătoreşti, că aceleaşi stele ne guvernează pe amândoi, chiar dacă nu la aceeaşi oră. Am să-mi potrivesc întotdeauna ceasul după tine. Am să fiu aici întotdeauna: în ceasul zilei, în ceasul nopţii. Întotdeauna matinală, ca să nu pierd nimic din farmecul acestei vieţi. O suflare de vânt suntem şi noi înşine. Mi-aş dori atât de mult să nu răzbată atât de tare vântul, să nu treacă atât de uşor clipele, să nu se termine atât de repede viaţa. Şi vezi tu, aş vrea ca-n trecerea lui, vântul să nu-mi stingă lumânarea...e singura care mai veghează. Ca o prietenă. Ca o certitudine. Ca o speranţă ce de efemeritate nu se lasă atinsă.
Gândul. Atât am şi nimic mai mult. Iar gândul acesta, ţi-l închin ţie în fiecare clipă. Gândul acesta e ca să nu te simţi singur. Gândul acesta e pentru când amintirile te năpădesc. Gândul acesta e ca să-ţi continui calea. Gândul acesta e ca să ştii că te iubesc, chiar dacă uneori te-ndoieşti.
Acesta mi-e gândul...ia-l, îmbrăţişează-l în tine, până nu-l suflă vântul..."

- fragment din lucrarea "Montesambra, bărbatul vieţii mele" - Szakacs Nadina Maria

Sufletele...

Cum sunt plămădite
sufletele tuturor
cu praf de dragoste
şi dor.
Adulmecăm aşa uşor
nevoia de iubire
planează 
deasupra tuturor
nevoilor!

E-atâta întuneric
când uităm de noi,
când ignorăm
că sufletul
are nevoi!
Şi ce lumină,
ce tihnă
e când scăpăm
de rutină,
când demonstrăm
că bunătatea 
ne picură din inimă!


Avem uneori ezitări,
iar alteori
ne trezim
călători pe mări!
E-aşa uşor
să depăşeşti
clipa în care
n-ai face-un pas,
o mică încercare!

Despre plecare (II)

"Despre plecare. Iată un lucru de care nu mi-a vorbit nimeni, niciodată. Un termen abstract până mai ieri. Am simţit că trebuie să plec. Acum. Altfel, n-am s-o mai fac niciodată. Ştiu, inima mă-ndeamnă să rămân. Şi ar fi mii şi mii de motive să rămân. Dar plec, ca un beneficiu adus amândurora. Acum, când amintirile încă sunt moi, când fiecare gând încă spre ce mai frumos ne poartă. vezi tu, în dragoste am căutat şi alte căi, dar nu am găsit altă cale. 
La început e mai greu. Cu timpul, totul devine mai uşor de suportat. Mă iartă c-am plecat. Să ştii că-n felu-mi de a fi nu te-am abandonat. Doar am plecat şi dacă să-nţelegi îţi este peste fire, tot timpului îi vom lăsa liberatatea să cearnă de ce peste fiinţe uneori încep simţămintele s-adoarmă.
Şi vor veni momente când vom blestema clipa când ne-am cunoscut şi vom avea regrete. Eu însă, sper să nu-ntinăm iubirea cu aceste şi dragostei să îi lăsăm tot ce a fost frumos şi este!"

- fragment din lucrarea "Montesambra, bărbatul vieţii mele" - Szakacs Nadina Maria

Despre plecare (I)

"Despre plecare. N-am să-ţi rup nicicând uşile ferecate. Tu ştii că am apărut nici prea devreme, nici prea târziu. La timp, însă. La timpul potrivit, încât să ne dăm seama că multe încă nu s-au trăit. N-am să las niciun bilet. Şi niciun pas nu va răsuna - gol - pe caldarâm. Mă voi risipi odată cu dimineaţa. Am să-mi fac din suflet buchet şi-am să pun în el toate primăverile, clipele de iubire, neiubirile, amintirile. Ştiu că nu vei fi acolo. Să-mi cuprinzi stăruitor - încheieturile. Să mă-ndupleci la nesfârşit, cu sărutările. Despre plecare...nu ştim unde şi când, dar ştim că-i un moment în viaţă - fiecare!"
- fragment din lucrarea "Montesambra, bărbatul vieţii mele" - Szakacs Nadina Maria

Era martie...

Era martie,
dar macii mi-au înflorit
ca-n luna mai.
Iar tu, te-ai coborât,
spune-mi,
din ce Rai?
Bineţe să îmi dai,
să-mi pui în suflet -
soare,
s-aduci c-un zâmbet -
alinare!

Era martie
dar roşu-n suflet
a năvălit!
Era firesc,
natura,
năvalnică
precum eşti
îmi bate tot mai des
pe la fereşti!
 

Era martie

şi sufletul ceva îngăima,

se-ngemănau iar sentimentele,

iubite,

spre tine primăvara

mă-ndemna!

Despre frumuseţe...

"Montesambra. Suntem frumoşi. Şi tu mi-ai arătat cât de frumoşi putem fi, de atâtea ori. Suntem frumoşi prin fapte. Prin binele şi lumina ce-o aducem celor din jur. Frumuseţea inspiră! De noi depinde cât şi în ce măsură o putem păstra. Pentru că noi oamenii putem deveni cu atâta uşurinţă urâţi. Şi nu mă refer la frumuseţea chipului. Ci la frumuseţea pe care am cultivat-o cândva în relaţiile cu ceilalţi. La acea frumuseţe care se răsfrânge din noi înşine. E atât de simplu să întinăm pragul sufletului. Chiar şi atunci când încă n-am păşit întru totul acolo. Astăzi, abia sesizăm diferenţa dintre interior şi exterior. Fiindcă ne-am urâţit în toate: în gesturi, în timp, în paşi, în vorbe - care adesea dor, deseori în secunde. Ce fac când nu-mi mai ajung? Încotro mă îndrept? Cum să-ţi ajung ţie? Lupt zilnic cu mine. Nu contra mea. Nici a lumii. Lupt cu mine ca să mă păstrez pe mine. Să nu devin ce astăzi nu sunt. Să nu mă urâţesc cu ale lumii. Şi dacă se poate să-i dau din lumina mea. Puţină. Cât e. Chiar dacă abia pâlpâie. Să o întreţin: cu gânduri înalte. Cu fapte! Câte puţin din toate! Cât se mai poate! Frumuseţea e-n lucruri neegalate! În lucruri de care adesea ne despart: gânduri şi fapte deşarte - păcat!"

- fragment din lucrarea "Montesambra, bărbatul vieţii mele" - Szakacs Nadina Maria