Nadina

Nadina

Thursday 6 August 2015

Marea la răsărit, pescăruşii înălţându-se-n zbor...

Am trântit uşa în urma mea şi ai rămas înăuntru. Te-ai încăpăţânat şi-ai ales să nu mă urmezi pe plajă. Singură-mi port rochia şi îi lovesc poalele de ţărmul mării. Gândurile mă poartă pretutindeni. De câte ori am fost eu încăpăţânată? Nu mi-aduc aminte să fi fost şi sunt mulţi ani. Vreo trei la număr. Ani în care am descoperit mereu ceva nou la tine. Ani în care am trecut de la iubire la dezamăgire, de la bucurii la neputinţă. Am vrut să plec de-atâtea ori şi totuşi, n-am plecat. Nu ca să-ţi fac ţie o favoare. Am rămas mereu pentru că te-am iubit. Te-am dorit, cum şi acest ţărm însetat doreşte cu nerăbdare valurile mării. Aşa te-am dorit şi eu. Ani la rând, în fiecare clipă. Am încercat de-atâtea ori să nu plâng. Chiar dacă m-a durut. M-am chinuit şi-am plâns doar atunci când nu erai prin preajmă. Ceilalţi n-au înţeles niciodată de ce sunt atât de blândă, de răbdătoare. Am iertat multe în aceşti ani. Am încercat să nu mă schimb, dar m-am mai maturizat.Am înţeles că atunci când iubeşti, faci şi compromisuri. Ştii de la bun început ce faci. E greu, e foarte greu. Dar degeaba îţi spun acum toate astea.Eşti mai înverşunat ca niciodată. Sunt mai blândă şi mai înţeleaptă ca oricând. Ştiu că o să-ţi treacă. Că-ţi vei cere iertare. Am să te iert. Am să încerc să uit. Dar nu ştiu dacă voi putea. Nu voi putea să uit cum lacrimile mi-au curs neîncetat în solitara mea plimbare, cum am grăbit pasul ca să mă distanţez. De mine. De tine. De noi. Ştii că acasă revin de fiecare dată. Urmele paşilor mei pe acea plajă se vor şterge. Ziua va fi trecut şi va veni o alta. N-am să uit cum ai ratat o asemenea privelişte: marea la răsărit, pescăruşii înălţându-se-n zbor...oare când vei citi aceste rânduri, o să ţi se facă dor?  - fragment din lucrarea "DOR" - Szakacs Nadina Maria





No comments:

Post a Comment