Împacă-mă cu veşnicia...

Împacă-mă cu veşnicia,
sunt atâtea minuni
şi nu le-am văzut
încă pe toate.
Nu mi-am făcut
până acum
bilanţuri
sau socoate...


Împacă-mă cu tot ce mişcă-n mine,
cu trupul în care de-o veşnicie
simt că mă scald.
Împacă-mă, te rog, cu gându-mi
ce astăzi e senin
şi prea înalt.


Împacă-mă cu cei ce-mi trec prin viaţă,
iar dacă nu-nţeleg
lasă-mi povaţă.
Împacă-mă cu toţi,
dă-mi înţelepciune
peste poate
şi cu-mpăcarea, sigur,
le vom avea pe toate...


Împacă-mă cu braţul care mă ghidează,
cu fruntea care am simţit că mă scrutează,
cu buzele ce m-au atins de-atâtea ori,
cu ale lui înşelătoare-mbrăţişări...


Împacă-mă cu tot ce m-a-ntristat,
dar azi mă face fericită,
împacă-mă cu mine însămi
şi lasă-mă să fiu iubită...


Împacă-mă cu veşnicia,
să nu mai simt ce e robia,
dă-mi multă sănătate
să mai pot încă a mă bucura
de toate!