Ventilatorul
se învârte molatic prin cameră. Ce căldură sufocantă...în stânga mea e teancul
de cărţi din care trebuie să învăţ, dar cine are chef de asta? Mintea-mi stă
doar la mare. Ah, ce-aş da o fugă până în Vamă...
Ascult de
gândul cel din urmă şi-mi pregătesc câteva lucruri în rucsac, cumpăr două
bilete cu destinaţia mare, îţi dau întâlnire în gară şi te pun în faţa faptului
împlinit.
Când îţi aduc
la cunoştinţă planurile pentru acest weekend, îmi spui că sunt nebună. Da, sunt
nebună! Nebună după tine, nebună de aventură!
Totul se
întâmplă foarte repede. Între două bătăi de inimă, nici nu realizăm că Răsăritul
ne regăseşte pe plajă. Îl contemplăm, să ne umplem sufletele. Îmi zâmbeşti
complice. Încă nu-ţi vine a crede ochilor. Vin cu o confirmare. Da, iubitul
meu. Ce trăim e real. Avem întreaga plajă la picioare. Suntem pe punctul de a
ne trăi propria poveste la malul mării.
Întreaga zi am
explorat tot ce s-a putut explora şi fără să ştim, cântecul valurilor ne-a
purtat paşii la Apus. Pentru un moment ai devenit copil, am devenit copilă.
Paşii noştri au înregistrat kilometri întregi de plajă.
Am numărat
stele şi ne-am pus dorinţe în contul lor. Am alergat, ai alergat şi am aşteptat
un nou Răsărit îmbrăţişaţi, pe plaja viselor noastre. Obosiţi şi fericiţi, nu
mai conta. Atâta timp cât ne-aveam unul pe celălalt.
În drum spre
casă, mi s-a perindat prin minte întreaga aventură la malul mării. Îmi răsuna
în urechi oda valurilor. Mi-am reamintit că nu am mai fost atât de fericită de
foarte mult timp.
Resimţeam încă
urma unui sărut ce-a rămas imprimat deasupra unui val îndrăzneţ. Se făcea
resimţită şi răcoarea valurilor. Cum veneau spre mine, cum veneau spre tine şi
ne-nlănţuiau într-un dans...