Sunt doar a lui, doar a vântului de când ai plecat... doar el îmi poate răvăşi pletele, cum făceai tu cândva...
Şi închid ochii, în adierea de seară - te simt... e un exerciţiu cu care atât de des - mă confrunt.
De e frig afară, pe umeri eu simt atingerea ta uşoară - tu mi-eşti vânt!
Şi bat în ferestre cuvintele tale, cuvinte pe care nu le-ai mai rostit nimănui... şi-mi aduc veşti cu şi despre tine, că acum tu eşti, al cui?
Şi-ţi trimit şi eu cu toată suflarea, după cum pot... toată dragostea şi încântarea c-aş vizita la braţu-ţi capitala... e un gând firesc, pe care-l alung când toate vuiesc şi-apoi în mine - de toate - iar mă-nvelesc...
E-o dovada de iubire sa-mi las frunzele sa cada, e deasupra dragostei fulgii sa cearna gramada...
Toamna amintirilor, toamna revederilor, rasul,plansul si surasul - toate dau ton si culoare si devin imbratisare...
Gandul,visul ma indeamna, chipul tau drag, des ma cheama, nici ploi, nici raze de soare si nici cruda departare nu a dus la vreo uitare.
Bratul clipei te asteapta, viata mi-e emotie - toata, sunt si visul, si dorinta, dragostea, in noi - credinta.
Si azi starui in iubire, amintirea ma indeamna, pe rand clipele invoc si de sub streasina casei turturele ganguresc, dorul de tine continuu peste zari il raspandesc.
A fost un pas, ce-a început cu tine... şi-n acest ritm mi-a fost dat să te recunosc... când sunt confuză tu ştii bine: îmi risipesc îndoielile - prin tine...
Alerg... fiind singura activitate, care mă face - astăzi, să te simt de mine-aproape...
Îmi ghidez paşii prin oraşul, Unde, cândva, ţi-aveai şi tu - sălaşul...
Iar toată această determinare are ca fond, o dragoste, pe care nu pot s-o uit, cu care, am înţeles demult - nu pot lupta... dar ştiu, că dacă îmi doresc, sporesc prin ea!
Alerg... şi îmi bat paşii pe cărări demult uitate... Azi frunze cad, nu pot decât să-ţi mulţumesc că m-ai ghidat cândva... şi-ţi sunt recunoscătoare că la cârma propriei vieţi, e astăzi - în integritate - doar persoana mea...
Te regăsesc în alergare şi asta mi-este astăzi alinarea, doar astfel liniştea mi-o potolesc, încredinţată fiind, dacă am să te mai întâlnesc, la unison cu tine, pasul am să mi-l măresc...
În ritmul inimii mele bat azi, sacadat - clipele şi nu găsesc nicăieri mângâiere oricât mi-aş întinde - aripile.
Răsună ziua, răsună şi noaptea, gongul răsfrânt - al inimii, caut o cale, o alinare, tot ce-ar putea zâmbetu-mi din nou dărui...
În ritmul inimii mele se scurge secunda de când am plecat, visez la ploaia de stele, la ochi-ţi - neîncetat....
Te-am lăsat o secundă şi-napoi n-ai privit, am rămas cu dorinţa de-a te fi iubit... se scurge clipa, se scurge şi ceasul, fiecare din noi îşi urmează - tăcut - pasul...
