Nadina

Nadina

Sunday 31 October 2010

Heidi, fetiţa munţilor...

E toamnă... şi toamna frunzele se prefac. Se prefac în tăcere, devin inerte... Se lasă vânturate de vânt, ajung sus, cât mai sus, unde nu-şi pot închipui.. se dau în spectacol, un spectacol fantastic, arămiu... destinat nouă, în plină toamnă...

A început cu o chemare. Chemarea lui. Chemarea muntelui :)
Încărcată de vise, de elan... am pornit pe cărări nebănuite... nu ştiam încă înspre ce mă purtau... dar avea să fie atât de frumos... necunoscutul e întotdeauna frumos, te face să mergi încrezător înainte, spre ceea ce vrei să descoperi...


Împreună trebuia să reuşim totul. Să demontăm mituri, să cucerim înălţimi, să închidem curiozitatea ochilor care cârtitori ne privesc... Mână în mână, tineri, frumoşi, mânaţi de idealuri... ne-aveam unul pe celălalt... zâmbindu-ne într-una, sorbind setea de viaţă de pe umerii ce ni se-atingeau... perfecţi, imperfecţi... doi îndrăgostiţi şi natura...

Bătrâneţea înţeleaptă, făptura matură ne arată cum trebuie să ne iubim, cum să îmbrăţişăm, cum să sărutăm, cum să ne dăruim celui pe care îl iubim... fără rezerve, fără a pune în balanţă atâtea trăiri... pur şi simplu dragoste de oferit, celui ce aşteaptă în vecinătatea ta... cu braţele deschise, zâmbind, sorbindu-te ca şi cum mereu ar fi ultima dată...

Iubesc culmile pe care mă ridici, de asemenea şi culmile pe care le urcăm împreună spre a ne defini scopul vieţii ... eşti prezent cu fiecare adiere şi-mi faci din clipe bucurie, le dai viaţă...
Un apus şi-un răsărit... un răsărit perfect, semn că începe ceva... Astfel ne-am petrecut clipa, fiecare cu gândurile lui, ţinându-ne de mână în armonie... eu, Heidi, fetiţa munţilor, ţi-am furat un pupic şi ţi-am spus cât de mult te iubesc :)

2 comments: