Mai lasă-mi-te-o zi...

Ai venit odată cu toamna! Atât de calm, şi totuşi răscolind puţin câte puţin fiinţa-mi... Eşti blând, eşti calm... eşti adierea momentelor în care simt că nu mă împac cu mine...

De când îmi eşti în preajmă găsesc motiv să zâmbesc mai des. Zâmbesc cu tine, prin tine, prin noi...
Îmbrăţişarea ta caldă şi fermă e precum un răsărit frumos de soare! Mă reîncarci cu energie, cu dragoste, cu viaţă... Îmi dai aripi când nu mai cutez să zbor, mă încurajezi când cobor panta, mă urci pe culmi să simt pe deplin că trăiesc... m-am trezit la viaţă prin tine!! Mi-e de-ajuns...

Lasă-ţi chipul să-l sărut, să-ţi pun pe pleoape afecţiunea toată... vreau să-ţi ghicesc stările, trăirile... să te pătrund şi să te simt, tot mai mult să te simt... prezent, cum îmi eşti de ceva timp... în gânduri, în suflet, în viaţă, în idealuri, în toate...


Sufletele încearcă să se cunoască de fiecare dată! Sunt curioase şi din priviri îşi cunosc parcă şi trupurile... aluneci pe pante de vise şi faci minuni... îmi schimbi starea de fiecare dată... prin tine mă simt minunată...

Şi-n seri târzii, cu lună plină şi cu sălcii paravan... ţinându-mă la pieptul tău şi încălzindu-mă-n fiinţa ta... nu lăsa gânduri mărunte să ne despartă prea uşor... doar ţine-mă de mână, sărută-mi buzele de catifea... e atâta magie în clipele cu tine... şi frunzele au farmec, şi frigul e plăcut în preajma ta... când vezi un fulg de dragoste aprinde-l şi sărundu-l pune-ţi peste buzele-mi pecetea... şi nu uita că-n fiece fulg şi-n orice fapt de seară... sunt eu, prezentă... şi mă-ncarc de la iubirea ta... mai lasă-mi-te-o zi... şi încă una, la nesfârşit... lasă-mi-te mie, ca să te ştiu iubit :)