Vara ce-a trecut...

... mi-a fost dor, am trecut prin emoţii, am încercat să fiu bună, m-am îndrăgostit, am învăţat, am avut parte de nopţi albe, am făcut plajă, am râs, am plâns, am dat examene, am revăzut chipuri, am fost melancolică, am refuzat, am înţeles că e pentru totdeauna, am strâns puţin sufletul în mine, m-am bucurat cu alţii, am avut toane, am experimentat diverse trăiri, am călătorit în diverse locuri, am cunoscut noi oameni, am sărutat, am umblat desculţă, am îmbrăţişat, am citit, am văzut Oradea şi Clujul, am fost acolo când trebuia să fiu pentru cineva, am plâns cu ea de neîmplinire, m-am rugat neîncetat, sunt mereu cu gândul la cineva, am avut prea multă energie, m-am bucurat de verde în splendoarea sa, era să mor, am avut fluturaşi în stomac, am făcut fotografii, mi-am promis să îl uit, am fost îmbufnată, am visat frumos, am avut izbucniri de fericire, am primit sărutări în gând, am fost ascultată, m-am cunoscut mai bine, am ascultat muzica preferată, am dansat, am cântat de fericire nebună şi-am plâns de neîmplinire firească, am stat şi pe net, m-am bucurat de soare, am luat verdele cu mine pretutindeni şi i-am oferit în dar cascadele fericirii veşnice...

A fost o vară palpitantă, plină... în care am făcut ce-am vrut... fără să-mi refuz ceva... vara împlinirilor, a neîmplinirilor... vara a ceva ce am regăsit... vara a ceva ce am pierdut definitiv... şi-a trecut vara... e bine să ne-amintim de ce a fost frumos... iar ce a fost mai puţin frumos, să rămână în urmă... în timpul trecut, care nu se mai trăieşte... deoarece, timpul prezent, e clipa în care vreau mereu să mă regăsesc... şi nu regret nimic din vara ce a fost, nimic din ce-am făcut, iubesc sau sunt... vor mai fi veri ca aceasta, pline, pe pământ... şi-am să mă bucur, ca acum, că sunt...