Nadina

Nadina

Wednesday 21 July 2010

...

Îţi doresc să reuşeşti să îţi păstrezi mereu încrederea în tine. Chiar dacă nu pare uşor, chiar dacă sunt mulţi care te descurajează şi încearcă să te facă să îţi pierzi credinţa. Încrederea e unică în sufletul tău - nu te lăsa fără de încredere, încrede-te în tine - nu te anula ca om.
Îţi doresc să zâmbeşti chiar şi în momentele în care fericirea pare a se nărui. Zâmbeşte atunci când lacrimile te încearcă, când le simţi năvălind precum nişte şuvoaie...zâmbeşte, astefl reuşeşti să treci mai uşor peste orice impas...zâmbeşte chiar dacă doare, e multă tărie în puterea de a zâmbi...
Îţi doresc să deschizi braţele către cei care cândva te-au prigonit, ţi-au princinuit necazuri, te-au întristat... deschizând braţele te vei elibera, nu vei lăsa resentimentele să te învăluie în cuprinsul lor care nu are cale de întoarcere...
Îţi doresc să ierţi din tot sufletul pe cel ce ţi-a greşit, atât în cunoştinţă de cauză cât şi în necunoştinţă. Iertarea e actul cel mai eliberator al fiinţei umane. Descătuşează, eliberează, renaşte... e puntea pe care trebuie să o treacă om de la om.
Îţi doresc să iubeşti chiar şi atunci când cei din jur se îndoiesc de dragostea ta. Când iubeşti trebuie să trăieşti sentimentul, să te laşi înconjurat de fiinţa iubită...nu reprima ce simţi... iubirea trebuie trăită cu tot sufletul... dacă e ceva care te reţine, înseamnă că nu trăieşti sentimentul pe deplin... doar dezbrăcându-te de inhibiţii, prejudecăţi vei reuşi să te dai pe tine însăţi şi să îl accepţi din tot sufletul pe celălalt!
Îţi doresc să mergi în toate locurile pe care doreşti să le vezi, să fii mereu centrul acţiunilor tale... să îţi oferi bucurii, să nu îţi reprimi dorinţele... să îţi satisfaci curiozităţile... bucură-te de viaţă, de tot ce îţi oferă ea... nu rata nicio bucurie, nu rata niciun moment, nu spune nu niciunui loc pe care simţi că trebuie să îl vezi. Şi nu uita: fă tot ceea ce simţi, fiindcă nimic nu-i întâmplător.
Îţi doresc să dansezi chiar şi atunci când sufletul tău e atins de umbra tristeţii. Găseşte mereu în dans o formă de a te elibera, de a te înfrumuseţa, de a perfecţiona un lucru care te nemulţumeşte. Fii graţios(ă) în mişcări, lasă-te în voia ritmului... trăieşte muzica şi las-o să te trăiască şi ea... pierde-te în dans, în muzică... rupe-te de cotidian cel puţin o oră pe zi... oferă-ţi toate plăcerile, fiindcă viaţa-i doar una!
Îţi doresc să fi tare când iubirea ta e hulită. Să nu te dai bătut(ă) atât de uşor. Să lupţi împotriva preconcepţiilor.
îţi doresc să ţi se pară totul uşor. Să fii cu cine te face fericit(ă). Să nu te laşi angrenat de o viaţă pe care nu ţi-o doreai. Să îndrăzneşti. Asta îţi doresc. Să îndrăzneşti fiece lucru, oricât de trăznit ar părea.
Îţi doresc să nu te laşi târât într-o viaţă care nu-i a ta. Să îndrăzneşti să spui nu, să îndrăzneşti să spui da... să nu te laşi influenţat vreodată de modul de viaţă al altcuiva... să nu te laşi întristat vreodată... fii bun, fii fericit...zâmbeşte, cântă, uită şi ascultă... o viaţă ai şi fă ce crezi c-ai vrea să faci... în felul tău... e dreptul tău... nu îi lăsa, ai dreptul să fii tu în viaţa ta...
(VA URMA...)

3 comments:

  1. "Oamenii-tunel"
    Sunt clipe grele in viata unui om. Nu vorbesc de cele inerente,de la acestea pornim si sfarsim existenta noastra. Acestea sunt axiome, adevaruri pe deplin acceptate. Din punct de vedere biologic e bine , intelegem totul: solzul s-a transformat in gheara care a apucat unealta ce a cizelat-o intr-o palma indemanatica.Clipele grele se insinueaza abia cand si daca ne dam seama ca nu e destul, ca e prea simplu sa manuim doar obiecte si unelte.Abia atunci avem probleme cand apar constiinta si intrebarile existentiale.Cine ne mai descurca aici? Inspre ce ma indrept?De ce am impresia ca sunt in labirintul Minotaurului? Cine imi va
    intinde sfoara sa nu ma ratacesc?
    De ce nu ma pierd cand iubesc? De ce poteca se ilumineaza cand iubesc? Curios lucru - o data cu iubirea se mai naste ceva: credinta.Iubirea nu se supune axiomei de mai sus care marcheaza tot si toate precum si pe cei pe care ii iubim,nu inceteaza decat atunci cand ne indepartam de principiile inceputului ei. Am vazut oameni ce se rugau cu fervoare - treceau prin clipe grele. Unii se sacrifica pentru altii.Sunt si oameni puternici care indura eforturi mari pentru cei pe care-i iubesc. Aici, licurici dragalas, aici ai aparut si tu. Din privire ca si din tot ce scrii si gandesti, totul emana iubire.Am sa folosesc o expresie care poate suna cumva ipocrit dar nu gasesc sinonim: "ma rog".Licurici,ma rog nu pentru iubirea ta, poate principiile ce-o hraneau nu mai exista, ma rog pentru ce-a nascut ea, pentru credinta si increderea ta in tine si in ceilalti ca pot iubi. Nu doresc sa abstractizez lucrurile, asa ca iti spun ca-mi doresc cu ardoare ca tu sa nu te intalnesti cu minciuna e o crima impotriva sensibilitatii..."cu te iubescu' omori omu".
    Am citit nu o data ce ai scris mai sus. Sunt in cauza si am imaginat diferite situatii in care se poate pierde credinta. Ce ai scris e viu, functioneaza...Doar minciuna nu se poate ierta. De undeva, din sufletul tau, poate mai de sus, frumosul si iubirea te inunda.Esti omul-tunel!

    Minu

    ReplyDelete