Nadina

Nadina

Sunday 21 February 2010

You raise me up :)


Luminile toate s-au stins stins a tăcere. Luminează doar sufletele noastre azi, cuprinse de minunea ce-o trăim fără să clipim... Când te-ntâlnesc nu mă mai satur de tine, când nu te-ntâlnesc visez cu şi despre tine... E minune că te-am întâlnit, că m-ai întâlnit... nu mai disting alte prezenţe, trăiesc doar pentru a reflecta lumina iubirii noastre.
Cine a scris povestea? Sau nu e o poveste? Cine a drămuit acest destin, cine l-a ţesut? Cine a fost ursitoarea ce ne-a pus mână în mână fiorul tot mai adesea întâlnit?
Atingeri de pian...seri pentru tine... lumini ce nu se vor uitate, zâmbetul drag, priviri de farmec încărcate.
Fără de tine nu se poate, un cânt, o frunză dusă-n sus de vânt, o aripă de înger ridicând, un suflet ostenit suind, şi toate lacrimile-nchipuind...
Azi, nu mai caut răspunsuri... las frunzele să foşnească, tăcerile să se-adune, zâmbetele să fie împărtăşite, florile să se răspândească, gândul să se împlinească...
Tăceri nedesluşite, lacrimi de neoprit, un dor năucitor, sărut amăgitor...idile ce se-nfiripă, decizii luate-n pripă...aşteptare, renunţare, iar aşteptare... dragoste, tăcere, putere, senzaţie, sunet, culoare... munte, mare... fără sens, de mare valoare...
Atingeri de pian, acord de melodie... susur de ape în noaptea târzie...două tăceri adunate pe munte... gânduri, iar gânduri... dar până unde?
Zâmbet, emoţie...când sunt cu tine... bate în piept, o inimă-n mine... nu te mai caut, alături te găsesc...după miros, după pas, după cânt.. atingerea ta nume nu are... eşti floare de colţ? eşti munte înalt? eşti după mersu-ţi un falnic brad? ce eşti tu oare de mereu lângă mine te regăsesc?
Tu eşti perechea... eşti noua şi vechea.. dorinţă, credinţă, vis şi trăire, secretă iubire şi nemurire... dai sens, aduni lumi... te-ntorci mereu la mine... faci lumea mai bună, mi-o-nchipui curată... tu, doar tu, mă faci mereu minunată...!!!

10 comments:

  1. Mi-as dori si eu sa pot scrie asa cuvinte frumoase. Ma multumesc cu faptul ca le vad plutind ca si o adiere usoara de vant prin fata ochilor mei.

    Zi de zi, litera cu litera...

    ReplyDelete
  2. Încearcă să scrii...nu e greu... primul vers e dificil, restul vin de la sine!! Şi când se aşterne slovă cu slovă, devii uimit de tine însăţi ;)

    ReplyDelete
  3. Ma faci sa rad :))
    Bineinteles ca ma refer doar la ultima parte :P

    ReplyDelete
  4. Mă bucur dacă reuşesc să fac pe cineva să râdă, şi nu să plângă :P

    ReplyDelete
  5. Apreciez glumele bune facute de oamenii frumosi la vorba si la suflet.

    Ca sa ma faci sa plang nici nu ai nevoie de prea multe. E suficient sa pornesti televizorul sa ma uit la "Daruiesti si castigi", dar asta e un secret pe care nu-l mai stie nimeni, asa ca as aprecia daca ar ramane in continuare secret.

    ReplyDelete
  6. În ce mă priveşte ştiu să păstrez un secret!! Dar dacă blogul are cititori (în afara ta), ceea ce ai scris tu nu ne mai priveşte numai pe noi :P

    ReplyDelete
  7. Nu stie nimeni cine sunt, oricum.

    Vreau sa ma amestec in multime si sa trec neobservat de cele mai multe ori.

    Daca vreau pot sa imi schimb si pseudonimul :))

    ReplyDelete
  8. Mă gândeam că nu ştie nimeni :P
    "Vreau să mă amestec în mulţime şi să trec neobservat de cele mai multe ori." - condiţie de artist... şi eu credeam că s-a terminat cu marii clasici :P
    Ştiu că pseudonimul se poate schimba! Eu nu folosesc un pseudonim acum, dar am folosit cândva!!
    Haide, hai...ieşi la iveală ;)

    ReplyDelete
  9. Gata sunt la vedere, cu mainile sus :)

    Vezi la blogul tau in partea dreapta sus, la persoane interesate. Ca sa iti faci o imagine...

    Probabil ma gasesti acolo...

    ReplyDelete
  10. Ohhh, mulţumesc de sugestie, Ştefan B, nu? :D

    ReplyDelete