Good girls still love bad boys??

A fost o vreme în care, da, iubeam băieţii răi. Iubeam nonconformismul, necunoscutul, tot ce mă putea iniţia. Iubeam părul lui rebel, atitudinea de macho dur... şi simţeam oarecum, că împreună putem depăşi bariere şi precum două fiinţe împreunate, purtate de vânt, putem zbura la unison, aceeaşi fiinţă...M-am lăsat ghidată cândva de urma paşilor săi, de eroul ce apărea în închipuirea mea... negândindu-mă că de fapt astea-s doar mituri şi că nu aş avea nevoie chiar de aşa ceva.A fost o perioadă în care chiar am iubit băieţii răi, băieţi ce aveau în sânge andrenalina, iubeam incertitudinea spre care mă conduceau acţiunile lor, faptul că fiecare zi era o alta, inedit trăită...Iubeam mirosul de asfalt, viteza din privirea lui, adâncul subtil al pupilelor ce se prelingeau în fiinţa mea, mâinile sale ferme ce îmi conturau trupul... iubeam sălbăticia lui înnăscută, libertatea lui care se completa cu a mea, idealurile frumos desenate precum un curcubeu în urma unei ploi calde de vară...Iubeam hoinăreala, muntele puternic pe care-l asemuiam cu el, zâmbetele tainic împărtăşite, sărutările până la sânge furate, îmbrăţişările care simţeam uneori că nu mai au glas şi că dor...Iubeam să mă las iubită de soare sub privirile lui, să ştiu că pleacă, că o să îi simt lipsa, dar că va reveni cândva... iubeam să mă las fotografiată centimetru cu centimetru... să mă supăr, să-l iert, să-l sărut timid, să-l privesc cu vădită teamă, să tremur de emoţie, să-l sărut uşor, să intru în fiinţa lui...

Iubeam să ne facem planuri aiurea, planuri ce ştiam că nu se vor concretiza... să vorbim de iubire la superlativ, dar să nu o concretizăm niciodată... iubeam să fabricăm vise, să fim visători de vise...Odată cu el s-au spulberat atâtea vise, s-au legat atâtea dezamăgiri... s-au format lacrimi pe zâmbete, s-au substituit nefericiri - fericirilor de altădată... am rămas cu mâna întinsă, eu simplu visător... incomplet, fără cealaltă jumătate a mea...Băiatul rău şi-a luat jucăriile şi a plecat, nu ştiu dacă va mai reveni... azi nu-l mai aştept... l-am uitat la hotar de vise şi dor... visează cu altcineva probabil, sărută buzele uscate de vânt ale altcuiva... şi totuşi, ştiu că nu au fost vise... dar s-a-ncheiat... băiatul rău a plecat... gata cu băieţii răi... punct de-acum... over!!!

Acum trăiesc independentă, urmată de vise, ghidată de semne, înconjurată de fiinţe umane... îmi exersez singurătatea şi aştept băiatul cel bun... cu părul rebel... cu zâmbet şarmant... băiatul mânat de romantism, ce vrea să ia din mine ce-i mai bun şi să-mi redea înzecit totul... cel căruia să-i adun buchete dragostea mea şi să i-o ofer toată, până la ultima picătură ce se prelinge din sufletu-mi astăzi senin... iubesc mai nou băieţii buni, romantici... ce mă surprind... atât de simpli... atât de tandri... atât de fireşti... atât de ei... şi încă un băiat bun nu am găsit, sau poate cunosc dar privirile nu ni s-au intersectat...

Îl vreau pe băiatul bun, ce nu în goană ci suav să-mi sărute chipul uitat de timp într-o copilărie fantastică, nemaiîntâlnită... cel dispus să-mi ghicească în palmă, să-mi sărute podul acesteia... să privească nu gonind, ci tresărind, sclipind lumină-n ochii mei şi revărsând culoarea vieţii peste ei...Fetele bune nu mai vor băieţii răi, fetele bune-au încetat... puţin din aventură s-a diminuat. Fetele bune vor băieţii buni, cu care pot trăi cele mai mari minuni ;)