Nadina

Nadina

Monday 15 February 2010

Good girls still love bad boys??


A fost o vreme în care, da, iubeam băieţii răi. Iubeam nonconformismul, necunoscutul, tot ce mă putea iniţia. Iubeam părul lui rebel, atitudinea de macho dur... şi simţeam oarecum, că împreună putem depăşi bariere şi precum două fiinţe împreunate, purtate de vânt, putem zbura la unison, aceeaşi fiinţă...M-am lăsat ghidată cândva de urma paşilor săi, de eroul ce apărea în închipuirea mea... negândindu-mă că de fapt astea-s doar mituri şi că nu aş avea nevoie chiar de aşa ceva.A fost o perioadă în care chiar am iubit băieţii răi, băieţi ce aveau în sânge andrenalina, iubeam incertitudinea spre care mă conduceau acţiunile lor, faptul că fiecare zi era o alta, inedit trăită...Iubeam mirosul de asfalt, viteza din privirea lui, adâncul subtil al pupilelor ce se prelingeau în fiinţa mea, mâinile sale ferme ce îmi conturau trupul... iubeam sălbăticia lui înnăscută, libertatea lui care se completa cu a mea, idealurile frumos desenate precum un curcubeu în urma unei ploi calde de vară...Iubeam hoinăreala, muntele puternic pe care-l asemuiam cu el, zâmbetele tainic împărtăşite, sărutările până la sânge furate, îmbrăţişările care simţeam uneori că nu mai au glas şi că dor...Iubeam să mă las iubită de soare sub privirile lui, să ştiu că pleacă, că o să îi simt lipsa, dar că va reveni cândva... iubeam să mă las fotografiată centimetru cu centimetru... să mă supăr, să-l iert, să-l sărut timid, să-l privesc cu vădită teamă, să tremur de emoţie, să-l sărut uşor, să intru în fiinţa lui...
Iubeam să ne facem planuri aiurea, planuri ce ştiam că nu se vor concretiza... să vorbim de iubire la superlativ, dar să nu o concretizăm niciodată... iubeam să fabricăm vise, să fim visători de vise...Odată cu el s-au spulberat atâtea vise, s-au legat atâtea dezamăgiri... s-au format lacrimi pe zâmbete, s-au substituit nefericiri - fericirilor de altădată... am rămas cu mâna întinsă, eu simplu visător... incomplet, fără cealaltă jumătate a mea...Băiatul rău şi-a luat jucăriile şi a plecat, nu ştiu dacă va mai reveni... azi nu-l mai aştept... l-am uitat la hotar de vise şi dor... visează cu altcineva probabil, sărută buzele uscate de vânt ale altcuiva... şi totuşi, ştiu că nu au fost vise... dar s-a-ncheiat... băiatul rău a plecat... gata cu băieţii răi... punct de-acum... over!!!
Acum trăiesc independentă, urmată de vise, ghidată de semne, înconjurată de fiinţe umane... îmi exersez singurătatea şi aştept băiatul cel bun... cu părul rebel... cu zâmbet şarmant... băiatul mânat de romantism, ce vrea să ia din mine ce-i mai bun şi să-mi redea înzecit totul... cel căruia să-i adun buchete dragostea mea şi să i-o ofer toată, până la ultima picătură ce se prelinge din sufletu-mi astăzi senin... iubesc mai nou băieţii buni, romantici... ce mă surprind... atât de simpli... atât de tandri... atât de fireşti... atât de ei... şi încă un băiat bun nu am găsit, sau poate cunosc dar privirile nu ni s-au intersectat...
Îl vreau pe băiatul bun, ce nu în goană ci suav să-mi sărute chipul uitat de timp într-o copilărie fantastică, nemaiîntâlnită... cel dispus să-mi ghicească în palmă, să-mi sărute podul acesteia... să privească nu gonind, ci tresărind, sclipind lumină-n ochii mei şi revărsând culoarea vieţii peste ei...Fetele bune nu mai vor băieţii răi, fetele bune-au încetat... puţin din aventură s-a diminuat. Fetele bune vor băieţii buni, cu care pot trăi cele mai mari minuni ;)

16 comments:

  1. Tu esti in tabara fetelor, dar putin mai complicat e in tabara baietilor, dupa parerea mea.

    Pana acum am incercat sa gasesc ce vor fetele, fie ele bune sau rele. A ramas un mister in continuare, cu toate ca am incercat sa fiu si baiat bun dar si baiat rau.

    Inca mai caut raspuns la intrebarea "Ce for fetele, de fapt?"

    Cred ca as putea afla raspunsul numai daca as reusi sa citesc ganduri, ceea ce-mi e imposibil, dar totodata si o dorinta care nu se poate implini...

    In incheiere vreau sa iti spun ca imi place mult blogul tau, il urmaresc de multa vreme si te felicit pentru ceea ce scrii si pentru ceea ce esti...

    ReplyDelete
  2. Mulţumesc frumos!! Credeam că scriu, şi nu am cititori!! Ce scriu mă reprezintă!! Ce sunt? - un OM !!

    ReplyDelete
  3. Un om simplu, ceea ce e de apreciat...

    ReplyDelete
  4. Mulţumesc!! Eşti Vărsător? Am văzut că ai articol despre nativii acestei zodii pe blog!! Am văzut şi articolul referitor la noua gramatică din 2005 :)
    Interesant blog ai :)

    ReplyDelete
  5. Da, sunt.

    Vreau sa iti mai spun ceva ce o sa iti placa: sunt din aceeasi zi magica de 12 :)

    Ti-am spus ca te citesc de ceva vreme...

    ReplyDelete
  6. It sounds interesting, but from where comes so much mistery ?? :P

    ReplyDelete
  7. Cred ca iti plac misterele si de aceea o sa te intreb ceva. Asa-i ca o parte frumoasa din viata ta au fost anii de liceu?

    Stiu ca acum vei rasuci intrebarea pe toate partile :)

    Pentru a-ti raspunde si eu la intrebare iti voi spune ca misterul vine de pe un taram unde pot ajunge doar unii...

    ReplyDelete
  8. Îmi plac misterele, în măsura în care ajung să le şi dezleg.. oarecum, ai dreptate!! Liceul a fost o perioadă frumoasă din viaţa mea, dar cred că şi studenţia, viaţa de-acum..toate sunt perioade...după care nutrim, devenim nostalgici... dar nu regret nimic, probabil doar ce puteam face şi nu am făcut :)

    Şi totuşi... :)

    ReplyDelete
  9. "Si totusi..."

    Daca stau si ma gandesc bine si eu imi aduc aminte cu mult drag de acei ani, de acel hol ingust pe care probabil ti-l amintesti si tu...

    De regretat, nu avem ce regreta, atata timp cat suntem impacati cu sufletele.

    Nostalgia, eu zic sa o lasam pentru zilele ploioase de primavara, in care ferestrele intredeschise ne vrajesc cu acea adiere blanda de vant...

    ReplyDelete
  10. Hol îngust, da :P
    Ai fost cu mine în liceu şi eu nu ştiu?? :P

    ReplyDelete
  11. Poate e acelasi hol, eu am terminat in Arad :)

    Si tu? :P

    ReplyDelete
  12. Tot în Arad am terminat!!! Pot ştii care liceu?
    Sau e secret? :P

    ReplyDelete
  13. La acelasi :) Inainte cu cativa anisori...

    ReplyDelete
  14. Da, misterul încă persistă :P
    Mi-ar plăcea să aflu mai multe! Sunt o persoană căreia îi face plăcere să cunoască: persoane, situaţii...
    Nu îmi place sentimentul că tu pari să mă cunoşti, iar eu pe tine nu :))
    Îmi place să ştiu eu mai multe, să deţin eu controlul :P

    ReplyDelete
  15. Bine, fie...

    Am terminat in 2003, iar tu in 2006, asta e mica diferenta. La acelasi etaj 2...

    Am vazut de atunci ca esti foarte linistita, ceea ce apreciez intotdeauna cand vad in jur.

    Poate ma stii si tu din vedere :)

    ReplyDelete
  16. Etajul 2, da :)
    Eu liniştită ? :)
    Tot nu îmi pot da seama, şi crede-mă că fac un efort să-mi amintesc :D

    ReplyDelete