Azi am oferit un zâmbet de soare :)

Trecând în aceste zile prin ploaie şi soare, însă astăzi mai mult fiind zi cu soare plină, m-am hotărât a lăsa primăvara să mă inunde. Şi am hotărât să bat la pas tărâmul pământenilor din dorinţa de a cunoaşte...

Singurul lucru care mi-a lăsat un gust amar a fost vederea unor tarabe care înfăţişau tradiţionalele mărţişoare, printre care se regăseau şi o sumedenie de kitch-uri care cu înverşunare ţin să ia locul celebrului şnur alb-roş!!

De aceea m-am hotărât ca în acest an să port doar şnurul frumos împletit la mână, în semn de primăvară şi regenerare, în semn de preţuire a tradiţiilor care de la an la an în loc să se păstreze se prefac în circ stradal menit să ne îndepărteze de ceea ce suntem şi să ne facă să devenim ceea ce e neplăcut să fim. Nu mai avem identitate, nu mai păstrăm tradiţia aşa cum ni s-a dat!!

Dacă noi dăm dovadă de nepreţuire a propriilor valori şi tradiţii, oare cum ne-am aştepta să ne trateze şi privească ceilalţi?? Tot ce e rău, tot ce părem a fi astăzi ca naţiune - e o dovadă de necunoştinţă, de dorinţă de afirmare, pur nebunească - din care părem să nu ne mai trezim, ci dimpotrivă, în care pare că ne afundăm tot mai mult!!

Lăsând la o parte aceste aspecte, subliniate oarecum maliţios, mi-am lăsat inima să "zboare" tânără, să vibreze de lumină şi căldură, să iubească tot ce se iveşte sub firul crud al ierbii sau sub boboc de floare.

Dar cel mai mult, m-am lăsat impresionată de copilărie, de primăveri aşteptate cu dor...şi având în mână un balon în zbor, iar acesta nepotrivindu-se cu vârsta ce-o port...sau poate temându-mă că spre copilărie prea mult voi aluneca...i-am dat drumul uşor, dar nu pe aripi de zbor...ci unui drag copilaş în mânuţe l-am pus, gânguritul său în sufletu-mi drag l-am strâns...şi astfel într-o zi cu soare, n-am dăruit mărţişoare... ci un zâmbet plin de soare :)