Nadina

Nadina

Saturday, 28 February 2015

Un mărţişor de Dragobete!



 
„Măsura potrivită în dragoste este să iubeşti fără măsură.” -  Sfântul Augustin



24 februarie este început de primăvară, ziua când natura se trezeşte la viaţă, ursul iese din bârlog, păsările îşi caută cuiburi şi ciripesc despre iubire, omul fiind invitat să participe la reînvierea naturii, să iubească şi să primească dragostea cu sufletul deschis.
De aceea, alături de elevii clasei a V-a A de la Şcoala Gimnazială Secusigiu am dorit să întâmpin primăvara cu dragoste în suflet, cu gânduri bune despre şi cu ceilalţi, cu frumos şi culoare, cu mărţişoare.
Astfel, am confecţionat fiecare dintre noi câte un mărţişor asociat sărbătorii străvechi Dragobete şi am realizat o expoziţie cu mărţişoarele pe care le-am confecţionat din diverse materiale: hârtie, mărgele, paiete. Acestea au fost personalizate cu gânduri despre primăvară sau fotografii ale copiilor.
Elevii au lucrat în echipe şi au dat dovadă de unitate, de o bună colaborare în cadrul echipelor din care au făcut parte. Acest lucru certifică dragostea lor unii pentru alţii, dorinţa de frumos, armonie şi sensibilitate.
Deşi primăvara este doar la debut, sperăm că ne va aduce numai lucruri minunate, menite să ne sensibilizeze şi mai mult sufletul şi să ne facă să trăim într-o armonie deplină unii cu ceilalţi. Acesta este şi mesajul primăverii: lumină, armonie, dragoste – cu şi pentru ceilalţi!
Vă dorim o primăvară frumoasă, senină, cu sănătate şi realizări! 

Elevii clasei a V-a A şi prof. diriginte Szakacs Nadina Maria




































 

Un mărţişor de Dragobete!


Tuesday, 24 February 2015

Aş da orice...





















Aş da orice
să nu o văd
suferind. 
Să nu-şi petreacă
ultimele clipe
agonizând.


Deşi ştiu
că nu stă 
în puterea mea,
aş da orice,
sufletul acela
să îl pot salva.


Aş da orice,
chiar dacă 
gongul sună
anunţând
trista despărţire.
Mă simt neputincioasă
fiindcă nu pot s-ajut
fiinţa cea mai credincioasă,
cea care ne-a iubit atât de mult,
dar în curând ne lasă...

Monday, 23 February 2015

Trei lacrimi de copil...



















Trei lacrimi de copil
a înghiţit pământul
şi toate s-au înmuiat
în jurul lui.
Din clipa aceea
au înţeles toate
că fără zâmbet - 
copilărie nu-i!


Trei lacrimi de copil
azi părăsit-au,
ochi blânzi,
de dragoste flămânzi.
Câtă putere
e în lacrimă,
încât se cere-o-mbrăţişare.
Din mâna care straşnic
te cuprinde,
ies mângâieri
capabile de 
lucruri sfinte!


Nu puneţi piatra
peste simţiri de-aceste,
voi, care profanaţi
tot ce dragostea ţese!

Sunday, 22 February 2015

Dorinţa de lumină în noi, va aprinde mereu dorinţa de lumină în ceilalţi...




















"Am învăţat că timpul, nu noi, discerne ce e rău şi bine.  De aceea nu ar trebui să ne mirăm că uneori ne este suficient de bine. Posibil, cât merităm. Alteori plătim prea binele cu mai puţin bine. Cu scopul de a nu uita să apreciem darurile cu care am fost hărăziţi. Ar trebui să fim luminaţi. Mai mult de dorinţa de a face bine decât de a ni se face bine. Pentru că la un moment dat, făcând bine şi binele nostru se va înmulţi. Ce sălăsluieşte în tine, dai mai departe, ca mai apoi să se întoarcă la tine. Uneori în aceeaşi măsură. Alteori deloc. Sau cine ştie? Poate înzecit! Dar întotdeauna dorinţa să fie de mai bine pentru cei din jur! Pentru că prin noi, buni sau răi, se pot perpetua lucruri frumoase. Lucruri pe care uneori nu le relevăm sau poate nu avem cunoştinţă că dăinuie în noi. Aşa că, ar trebui să privim mai des înlăuntrul nostru, să scuturăm podul sufletului de vechituri şi să lăsăm să sălăşluiască un soare. Acela va aduce întotdeauna lumină. Iar dorinţa de lumină în noi, va aprinde mereu dorinţa de lumină în ceilalţi. Am învăţat că acesta e un bun start când vrem ca lucrurile să iasă nu bine, ci bune."

- fragment din lucrarea "Montesambra, bărbatul vieţii mele" - Szakacs Nadina Maria

Saturday, 21 February 2015

Femeia-i făcută...

















Femeia-i făcută
din fire,
anume pentru
a o mângâia
şi din atâtea
lucruri ne-nţelese
tu, află,
ce-i, de fapt,
cu ea:
cu dragoste
şi cu blândeţe
poţi aduna acele fire
ţesând femeia,
nu ca idee,
ce-n minte
ţi se poate plăsmui,
ţesând femeia care
anume te-ar iubi
pentru-ncercare...


Femeia-i făcută
din fire,
cu dragoste
firele se pot
la un loc - 
aduna.
Ai grijă cu ea,
greu se adună,
uşor -
se va destrăma!

Repară-mi inima!



















Repară-mi inima,
porneşte-o de la zero,
azi vreau să simt
ce demult nu am mai simţit:
că viaţa e un dar menit,
că timpul ce se scurge
în clepsidră merită trăit!


Repară-mi inima,
dă-mi dragostea
şi viaţa mea
refă-o!
Fără măsurători
prea mult cumpănite,
nu-ţi lăsa deciziile
de timpul trecător -
ademenite!


Repară-mi inima,
doar tu o poţi
da peste cap
şi-o poţi fixa!