...

Îţi doresc să reuşeşti să îţi păstrezi mereu încrederea în tine. Chiar dacă nu pare uşor, chiar dacă sunt mulţi care te descurajează şi încearcă să te facă să îţi pierzi credinţa. Încrederea e unică în sufletul tău - nu te lăsa fără de încredere, încrede-te în tine - nu te anula ca om.

Îţi doresc să zâmbeşti chiar şi în momentele în care fericirea pare a se nărui. Zâmbeşte atunci când lacrimile te încearcă, când le simţi năvălind precum nişte şuvoaie...zâmbeşte, astefl reuşeşti să treci mai uşor peste orice impas...zâmbeşte chiar dacă doare, e multă tărie în puterea de a zâmbi...

Îţi doresc să deschizi braţele către cei care cândva te-au prigonit, ţi-au princinuit necazuri, te-au întristat... deschizând braţele te vei elibera, nu vei lăsa resentimentele să te învăluie în cuprinsul lor care nu are cale de întoarcere...

Îţi doresc să ierţi din tot sufletul pe cel ce ţi-a greşit, atât în cunoştinţă de cauză cât şi în necunoştinţă. Iertarea e actul cel mai eliberator al fiinţei umane. Descătuşează, eliberează, renaşte... e puntea pe care trebuie să o treacă om de la om.

Îţi doresc să iubeşti chiar şi atunci când cei din jur se îndoiesc de dragostea ta. Când iubeşti trebuie să trăieşti sentimentul, să te laşi înconjurat de fiinţa iubită...nu reprima ce simţi... iubirea trebuie trăită cu tot sufletul... dacă e ceva care te reţine, înseamnă că nu trăieşti sentimentul pe deplin... doar dezbrăcându-te de inhibiţii, prejudecăţi vei reuşi să te dai pe tine însăţi şi să îl accepţi din tot sufletul pe celălalt!

Îţi doresc să mergi în toate locurile pe care doreşti să le vezi, să fii mereu centrul acţiunilor tale... să îţi oferi bucurii, să nu îţi reprimi dorinţele... să îţi satisfaci curiozităţile... bucură-te de viaţă, de tot ce îţi oferă ea... nu rata nicio bucurie, nu rata niciun moment, nu spune nu niciunui loc pe care simţi că trebuie să îl vezi. Şi nu uita: fă tot ceea ce simţi, fiindcă nimic nu-i întâmplător.

Îţi doresc să dansezi chiar şi atunci când sufletul tău e atins de umbra tristeţii. Găseşte mereu în dans o formă de a te elibera, de a te înfrumuseţa, de a perfecţiona un lucru care te nemulţumeşte. Fii graţios(ă) în mişcări, lasă-te în voia ritmului... trăieşte muzica şi las-o să te trăiască şi ea... pierde-te în dans, în muzică... rupe-te de cotidian cel puţin o oră pe zi... oferă-ţi toate plăcerile, fiindcă viaţa-i doar una!

Îţi doresc să fi tare când iubirea ta e hulită. Să nu te dai bătut(ă) atât de uşor. Să lupţi împotriva preconcepţiilor.

îţi doresc să ţi se pară totul uşor. Să fii cu cine te face fericit(ă). Să nu te laşi angrenat de o viaţă pe care nu ţi-o doreai. Să îndrăzneşti. Asta îţi doresc. Să îndrăzneşti fiece lucru, oricât de trăznit ar părea.

Îţi doresc să nu te laşi târât într-o viaţă care nu-i a ta. Să îndrăzneşti să spui nu, să îndrăzneşti să spui da... să nu te laşi influenţat vreodată de modul de viaţă al altcuiva... să nu te laşi întristat vreodată... fii bun, fii fericit...zâmbeşte, cântă, uită şi ascultă... o viaţă ai şi fă ce crezi c-ai vrea să faci... în felul tău... e dreptul tău... nu îi lăsa, ai dreptul să fii tu în viaţa ta...

(VA URMA...)

Un ochi râde, altul plânge...

Suntem o naţie blestemată! Avem conducători care ne sfidează afişând zâmbete ca urmare a faptului că ne-au adus în pragul sărăciei, care epatează prin afişarea luxului lor... şi îl afişează voit, pentru a ne demonstra că suntem clasa de jos. Clasă, care însă, i-a susţinut... şi poate, într-un fel, ne merităm pe deplin soarta...

Mă doare sufletul să aud zilnic de oameni disperaţi, care nu ştiu încotro să o apuce... copii flămânzi care cer dreptul la un trai decent şi hrana necesară unui om aflat în creştere... cu fiecare zi ce trece ne afundăm în facturi, ne privim disperaţi copiii şi nu ne îngrozim atât de viitorul nostru, cât de viitorul lor care pare mai incert decât e al nostru astăzi...

M-am săturat să privim zilnic cu durere în ochii copiilor noştri, ochi în care se află nişte suflete ce-şi trag cu fiecare clipă suflarea şi care privesc cu încredere în ochii noştri, aşteaptă cu speranţă să le dăm certitudinea unei vieţi mai puţin mizere...

Pe lângă sărăcia în care ne-au adus cei pe care noi i-am pus sus, am trăit să vedem şi urgia venită de undeva de sus, deznădăjduind oamenii şi mai mult, când poate mai aveau o fărâmă de speranţă...

Case luate de ape, surpate până în străfundul temeliei lor... oameni cu lacrimi în ochi, gâtuiţi de lipsa cuvintelor, privaţi de agoniseala de-o viaţă şi puşi în situaţia să privească ruinele lăsate de ape... vieţi omeneşti distruse, luate poate prea curând şi în împrejurări violente (puţin spus)... copii flămânzi, bătrâni nedormiţi, animale răvăşite sau suferinde după urma potopului...

Prea triste zile, prea mare potopul în care brusc ne-am trezit... tăieri de salarii, scumpiri bruşte... iadul apelor care pare să ne fi înghiţit...

Oare s-a săturat pământul de noi şi nu ne mai rabdă?? O temă la care putem reflecta... având în vedere recentele evenimente şi răutatea care tot mai adesea, se regăseşte în noi, ca oameni...

La mulţi ani, unui artist...

... care mi-a dăruit piscuri de munte, verde curat, narcise... şi care are abilitatea de a face ceea ce fac eu folosind cuvintele, prin fotografie... şi îi iese mult mai bine :)

Fotografii realizate de Bogdi...

Ţi-am surprins o parte de zâmbet...

şi asta cred că mi-a înseninat fiinţa... sau cel puţin asta vreau să cred. Ştiu că acolo unde eşti, zâmbeşti cu şi pentru mine...îţi şi văd chipul senin, plin de revărsare de viaţă... cu ochii veşnic călătorind spre zări în căutarea privirii mele verzi...

Ştii că acolo unde îţi erupe zâmbetul se întâmplă lucruri de nedescris, şi ştii că sunt cu inima, acolo unde vreau să fiu...numai pentru noi doi, pentru tine...

azi mă certai, mâine mă împăcai... îţi surprindeam surâsul şi ştiam deja că sunt absolvită de orice vină... "Nu fi copil, Calliope...", îmi spuneai... şi umezindu-mi buzele, continuiam să te necăjesc, dând întâmplărilor ton de joacă...

Ştiu că uneori mă voiai serioasă, supusă... iar faptul că eu luam aproape totul în glumă, te descuraja... mă analizai ore în şir... ţinându-mă în braţele tale, sărutându-mi umerii, criticându-mă cât sunt de mică...

Ştiu că şi-acum îţi aleargă prin vise picioarele mele, lungi, nedescrise... pe care ţi-era teamă să le întreci în fugă...mergeai doar la pas, numărându-mi timid paşii...

Mă priveai leneş în zile de vară, cum din direcţia mea îţi trimiteam baloane - curcubeu, baloane ce se ridicau deasupra noastră, ne priveau cu un aer superior şi ne mustrau pentru condiţia noastră pământească...

Imaginile se desfăşurau cu repeziciune, ideile nu stăruiau...ci conteneau să aprindă cu fervoare focul pasiunii în mine, ca mai apoi să caut să îl aprind şi în tine...

Vrăjitorule, era o putere în ochii mei care te chema... aş fi vrut din verzi să-i prefac în alţii... să fie mai comuni, să nu-i mai identifici cu firul ierbii, să nu mă mai sfidezi dăruindu-mi colier de smarald...

Când nu erai de acord cu mine îmi exploda privirea, mai apoi firea... îmi frângeai trupul sub al tău, căutând mereu să împaci copilul răzgâiat ce eram...

A trecut vremea când îmi asemuiai trupul de sirenă cu veşnicia, astăzi te-ai orientat spre alte trupuri, cărora le sorbi seva în neştire...

Îmi spuneai deseori că sunt o norocoasă că posed ochi verzi, acum te contrazic, fiindcă au plâns amarnic ochii mei... ca un copil înecat în lacrimi m-am comportat... şi nu eşti să vezi, preferi să eviţi...

Ţi-am surprins o parte de zâmbet... pe furiş, să nu-ţi stric momentul... zâmbeai din toată inima, de acolo, de unde eşti, de pe celălalt mal... ştiu că zâmbeşti în gând şi pentru mine...

Everybody wants to love, everybody wants to be loved...

Am să îmi fac peste vara ce-a venit punţi de trecere peste dragostea care la nesfârşit înşeală şi mă voi bucura de tandrele raze care nu contenesc a-şi răspândi căldura asupra mea şi a celorlalţi...

Am să culeg flori, fictiv le voi lăsa fără petale...am să încetez cu alergatul din stânga în dreapta...îmi voi urma traiectoria... zâmbind, respirând... mereu încrezătoare...

Toată lumea vrea să fie iubită, cu toţii ne dorim siguranţa şi braţele ocrotitoare ale cuiva... nu toţi avem parte de acestea, de aceea trebuie să trecem prin vară încălziţi de soare, dar cu speranţa că cineva la finele verii sufletul ni-l va încălzi...

Din când în când ne amintim...

(25.12.2004)

Copilăria, vârsta la care am fost
Copii cu vise şi curate suflete...
Mama cu zâmbetul ei ne-aducea în dar
Clipe de aur, în al poveştilor hotar.
Tatăl meu mult m-a iubit,
Orice dorinţă mi-a împlinit,
Pentru el prinţesă eram,
Fiecare moment de tristeţe
cu inocenţa de copil, o alungam.
Jocul cu fraţi şi surori,
Visul oricărui copil, speranţă în viitor
Fetiţe dulci, cu chip de îngeraşi
Băieţi cu spirit aventurier şi caracter poznaş.
Iarna cu fulgii imenşi din cer,
Zăpada ce se-aşterne în orice ungher...
Oamenii de zăpadă ce-n amintire încă-mi zâmbesc
Unde-mi sunt anii după care nutresc?
Anii de aur, ai copilăriei mele
Îmi invadează continuu visele,
Ce-aş vrea, copil la mama şi tata, din nou să fiu,
Să privesc stelele noaptea târziu.

Tot ce putea fi iubire...

...în anii aceştia s-a risipit...