Eşti aici,
în grija zilei de mâine,
în gândul de astăzi
şi-n îndepărtatul ieri...
Eşti aici,
o zbatere de timp,
o clipire de geană,
o speranţă a fiecărei zile...
Eşti aici,
fiindcă nu poţi fi acolo...
eşti aici,
căci altundeva nu poţi fi
decât unde te duce sufletul,
unde te cheamă - glasul meu:
dimineaţa, seara târziu
şi-ntre ele fiece clipă a zilei...
Eşti aici,
sunt aici,
două voci la unison simţite,
două trăiri ce se vor împăcate,
două fiinţe - de dor şi de timp - adunate...
Eşti aici...
sunt fericită
când faptul că eşti,
mi se confirmă...
Sunt aici,
cu inima mereu pregătită,
că te iubesc - să-ţi spună...
Te iubesc,
la început de an,
cu toată forţa din mine...
Şi nu există
altă cale de-a fi,
de-a respira...
decât cu tine, prin tine,
dragostea mea...
Te iubesc,
uneori nu e nevoie
nici de cuvinte,
fiindcă noi ştim,
ne defineşte ceea
ce astăzi simţim!
Te iubesc,
fără doar şi poate,
de-a-ntregul,
nicicând, pe jumătate...
Te iubesc...
de la un an la altul,
în dragoste sporesc...
Te iubesc...
cu tot focul,
cu forţa ce răzbate,
astăzi, din mine,
Te iubesc...
strig în gura mare,
nu mai e niciunul ca tine!
Dacă vom realiza o retrospectivă a anului care tocmai se
pregăteşte să-şi ia la revedere, vom putea vedea că a fost unul plin de
evenimente: fie că am iubit mult, fie că am iubit mai puţin, fie că
anumite momente ne-au creat emoţii şi tensiuni, fie că proiectele au
fost multe - dar până la urmă finalizate - a fost un an deosebit. Să nu
ne pară rău de nimic, fiindcă fiecare zi a anului ce tocmai se desparte
de noi e o filă din cartea vieţii noastre, o filă cu greşeli, corecturi,
bune şi rele, lucruri de care ne mândrim mult sau mai puţin.
Să
privim cu îngăduinţă spre toate câte au fost, să privim cu încredere
spre cele care au să fie...să încheiem acest an cu linişte, dragoste,
împăcaţi cu gândul că ceea ce nu a fost suficient până în prezent, îşi
va găsi rezolvare sau se va împlini în noul an care vine.
Fie
că am plâns, fie că am râs, că am încheiat un capitol din viaţa noastră
şi am început un altul, orice împlinire sau neîmplinire - toate au fost
binecuvântări ce s-au revărsat asupra noastră cu un scop...să nu ne
pară rău de ce-am trăit...să mergem înainte cu dorinţa de-a trăi cât mai
intens, de-a înfăptui cât mai multe fapte care să ne facă mândri şi
împăcaţi cu sine.
La hotar de an, la hotar de suflet
gândurile fiecăruia se îndreaptă spre cei dragi, cu dorinţa de a face
mai bine ce n-am reuşit până acum, de-a îndrăzni mai mult, chiar şi
pentru noi înşine dacă până acum n-am făcut-o. La hotar de an, la hotar
de suflet putem să ne înălţăm sufletele cu toată dragostea spre fiinţe
iubite, menite să ne-aducă bucuria şi împlinirea. Indiferent care sunt
aceste fiinţe: foşti sau actuali dascăli, colegi, elevi, cunoştinţe,
prieteni, părinţi, fraţi sau surori...
La hotar de an, la
hotar de suflet îmi fac bilanţul, trag linie la toate câte-au fost şi
socotesc că multe-au să mai fie, ştiute şi neştiute, dar binevenite,
dacă astfel sunt menite. La hotar de an, la hotar de suflet să-nchinăm
cu toţii cupa fericirii, bineţii, a dorinţei de mai bine şi de mai
frumos pentru toate sufletele, din toate colţurile îndepărtate ale
lumii, de pe orice emisferă cunoscută sau necunoscută nouă...
La mulţi ani întru bucurie, sănătate şi noroc...şi să-ntâmpinaţi Noul An în lumină şi pace deplină!
Cu drag,
un gând din 2013 către câte-au să se mai aştearnă din condei în 2014
Mă dezbrac de anul ce-a trecut,
mă îmbrac de Noul An ce e pe cale să înceapă,
Şi simt că tot ce am avut
Va stărui, va flutura - stindardul unui început
la noapte va valsa...
În rochie de catifea,
voi alunga, cum voi putea,
gânduri şi ursitoare rele,
sper binele, necazurile să îmi spele...
Mă-mbrac în bucurie,
în linişte şi simplitate,
Urându-vă în Noul An
nespusă sănătate!
Şi mă dezbrac de toate câte-au fost,
cu rost sau fără rost,
lăsând pe Noul An
să îşi găsească adăpost...
Cu dragoste de viaţă,
cu mare bucurie,
Eu vă doresc din suflet
Noroc şi veselie!
A mai trecut un an,
cu bune şi cu rele,
clipa de faţă-i tot ce am...
Nu e niciodată după cum plănuieşti, e după cum simţi, după cum se
ivesc momentul, clipa, trăirile...cine-şi planifică viaţa, e un om care
nu are ce face cu timpul, care trăieşte după tipare şi nu ştie să dea
frâu liber trăirilor - când îl caută, când îl găsesc, când îl înhaţă...
Mai
sunt şi aceia care fug de astfel de momente...mereu precauţi,
preocupaţi de imagine, prea comozi ca să lase ineditului loc în viaţa
lor...şi mă-ntreb: de ce? pentru ce? De ce nu? De ce să nu ne lăsăm
furaţi de clipe? De ce să ne refuzăm momente din viaţă, doar pentru a ne
amăgi noi înşine?
Pe noi ne-au depăşit aceste "de ce-uri",
iubite! Noi am depăşit transcendentul, ne asumăm tot ce trăim, simţim
şi suntem...căci eu sunt prin tine şi tu eşti prin mine...nu cunoaştem
alte conexiuni, alte forme, alte nuanţe...doar ce e firesc...şi lăsăm
firescului loc de respiro, noi, preocupaţi de ceea ce simţim, descoperim
unul prin celălalt...
Nu mai e nicio ezitare în gesturi,
iar vorbele, când sunt prea multe, ne sunt de prisos...căci ceea ce
suntem e ceea ce ne recomandă: în ochii noştri, în ochii lumii, pe
piscul înalt al munţilor, ducând cu sine trăirile noastre,
iubite...trăiri ce au depăşit nemărginirea, făcându-ne tot mai
conştienţi de acel eu-tu pe care astăzi nu-l mai refuzăm, negăm, cu
desăvârşire...
Nu e niciodată după cum plănuieşti: totul e
simţire, trăire...într-o lume care merge într-un ritm mult prea
accelerat, noi am găsit o modalitate de a trăi totul plenar...şi-s
fericită că aceste trăiri sunt despre noi, cu tine, în fiecare ceas, în
fiecare clipă...fiindcă niciun plan nu se apropie de realitate şi de
aceea am lăsat momentul să ne-aleagă...şi uite ce bine ne-a
ales...suntem două fiinţe, la o distanţă de-o răsuflare...sunt aici,
mână în mână cu destinul, cu tine, cu tot ce-am visat că va fi frumos -
vreodată...
Fiecare zi e o lecţie din care trebuie să-nvăţăm. Nu-mi plac
învăţămintele din propriile experienţe, dar sunt cele care au cele mai
adânci învăţăminte, cele mai bune rezultate. Am învăţat că nu mai
trebuie să mă pripesc, să am răbdare, să văd dincolo de această răbdare
pe care uneori nu o am...
Iartă-mă că în graba-mi stric
adesea sufletele noastre, arunc cu mocirlă în tot ce-i frumos...am
învăţat că paşii grăbiţi nu-s de folos, că trebuie să fiu mai cumpătată,
am învăţat că în fiecare zi am ceva de-nvăţat, dar mai ales am învăţat
că atunci când porneşti în dragoste trebuie să mergi până la capăt...
Ne iubim în ciuda timpului care trece, chiar dacă uneori
concepţiile noastre despre viaţă se ciocnesc...un ecou perfect realizăm
în înlănţuirea sufletelor noastre. Tu eşti magia acestor Sărbători, tu
eşti bucuria tuturor zilelor...tu eşti în inimă, în gând, când mă aflu
în compania celorlalţi, când mă angrenez într-un proiect...eşti în
toate, parte din mine - recunoscută, confirmată - şi tot ce fac, fac cu
dragoste, cu dăruire, în numele nostru, al amândurora...
Ne
iubim şi simt că mă clădeşti cu fiecare clipă. Prin tine devin omul ce
vreau să fiu: bun, curat, sensibil...tu mi-ai deschis căile inimii
şi-ale cunoaşterii... eu nu pot decât, în devenirea mea, să-ţi fiu
recunoscătoare şi să-ţi vin în întâmpinare cu tot mai multă dragoste...
Iubitule,
astăzi nu mai pun preţ pe ceea ce spun ei...îmi e de-ajuns ce cunosc,
ce suntem, ce sunt când eşti lângă mine...fiindcă alături de tine sunt
eu cu adevărat şi nu mai tind să mă las atinsă de vorbele lor de ocară.
Căci ştii prea bine şi tu, că răutatea există şi ne atinge, doar dacă
noi înşine îi dăm însemnătate...Tu m-ai învăţat că unele vorbe şi fapte
nu trebuie să mă atingă, că tot ce contează se află în noi înşine şi
acesta e un lucru extraordinar...
Ne iubim şi dincolo de
privirile impersonale ale unora, povestea noastră e cât se poate de
reală, de minunată...noi nu ne trăim basmul, noi ne trăim vieţile, acum
ne cunoaştem, devenim unul prin celălalt, căci mereu descoperim cât de
minunaţi putem fi - ca fiinţe...
Aproape sau departe,
timpul şi distanţa nu pot decât construi un pod al încrederii, al
dragostei de la mine până la tine...nicicând nu vor lărgi sau separa
inimile noastre...iar dorul, am să-ţi spun eu ce-i dorul: e nostalgie
curată, când nu eşti în preajmă şi sufletu-mi te caută...dorul e atunci
când te caut, mă cauţi şi ne regăsim...ne iubim, e tot ce contează şi
astfel vreau în Noul An ca să păşim...
Îţi mulţumesc pentru
câte am învăţat şi câte voi învăţa de-acum încolo...că-mi construieşti
paşii acolo unde eu cred că se termină...unde nu-i pot construi eu, vii
tu în completarea mea şi încleştaţi în a dragostei îmbrăţişare, beţi de
frenezia clipei ne dăruim unul celuilalt ca-ntr-un tango de demult,
ce-ar răsuna la nesfârşit: ne iubim, ne iubim, ne iubim...
