"Sunt momente când stau şi te aştept. Stau lipită de fereastră, cu gândurile departe. Aş vrea să mă mângâie o amintire. Aş vrea să mă îmbrăţişeze un suflet. Aş vrea să mă înseninez prin al tău zâmbet. De-atâtea ori m-am trezit sărutată de tine. Zorii dimineţii ne priau atât de mult. Fericire, cât pot să te mai invoc? Astăzi, îmi mai încapi în suflet? Sunt aici, între uşa întredeschisă şi fereastra sufletului. Ochii mei? Două mărgele verzi în cuprinsul cărora joacă luminiţe.Te-aştept să vii! Când florile nu se vor fi uscat cu totul. Când dragostea nu va durea la infinit. Te-aştept, până nu mă voi fi risipit...Voi fi aici, în dragoste de neclintit..."
- Szakacs Nadina Maria în "Culegere de monologuri"
No comments:
Post a Comment