"Astăzi, mă recompun nostalgii. Picături de ploaie par să mi te readucă. Atât de impersonali, atât de reci și goi. Caut o amintire care să mă încălzească. O certitudine că voi supraviețui. Ține-mă de mână! Încă o noapte. Încă o zi. În gară totu-i pustiu. Nu mai căuta cu privirea spre un tren care a staționat doar pentru o clipă și a plecat. Acest tren a trecut de multă vreme. Șinele au fost de-atunci bătute de soare, înăsprite de ploaie și vânt. Astăzi, stai pe un peron care nu duce nicăieri. Nici un tren, nici o destinație nu se întrevăd la orizont. Și nici la mine nu te întorci. O să-ți treacă, cândva, dorul. Timpul le așază pe toate. Mi-e teamă de ce s-ar putea întâmpla. Nu te schimba prea mult. Rămâi cum te știu. Nu-i târziu..."
Nadina
Sunday, 23 August 2015
Wednesday, 12 August 2015
Simt că-n iubirea noastră nu s-a spus totul...
"Te-am întâlnit într-un moment când nu ştiam ce-i iubirea.
Astăzi, tot ce ştiu despre iubire, am învăţat de la tine. Cu şi prin tine mi
s-au deschis căi către un sanctuar ce era inima mea. Tu erai fiecare dimineaţă
în care mă trezeam cu zâmbetul pe buze. Fiecare zi pe care o întâmpinam
încrezătoare. Şi tot tu-mi erai perna de noapte, cea mai odihnitoare mână în
cuprinsul căreia îmi puteam cuibări capul şi toate visele. Unde sunt, astăzi,
acele momente? Au plecat în stol, luându-te de lângă mine. Simt că-n iubirea
noastră nu s-a spus încă totul. Mă simt ca o pasăre rănită ce se va lansa în
orice clipă de la sol. Am să ating din nou văzduhul şi odată cu el, pe tine.
Mi-e atât de dor să petrec ore în şir contemplându-te. Să-mi trec mâinile peste
trăsăturile chipului tău, să mă umplu de tine, să te reconstruiesc ca-ntr-o
amintire. Am nevoie din nou de acea libertate în doi. Să-ţi amprentez sărutări
pe chip, să mă las cuprinsă de braţele tale. Sus, dragul meu! Sus mi-e inima şi
respiră amintirile cu şi despre tine. N-am regrete. Sunt mândră de tot ce-am
făcut. Mi-ar fi plăcut să te fi îmbrăţişat mai mult, să te fi privit mai des,
să te fi ascultat mai înţelegătoare şi răbdătoare. Vino! Fii iar ghidul meu
spre fericire! Simt că-n iubirea noastră nu s-a spus totul. Mai sunt atâtea de
spus...nu mă lăsa fără răspuns..."
- fragment din lucrarea "DOR" - Szakacs Nadina Maria
- fragment din lucrarea "DOR" - Szakacs Nadina Maria
Thursday, 6 August 2015
Marea la răsărit, pescăruşii înălţându-se-n zbor...
ire, de la bucurii la neputinţă. Am
vrut să plec de-atâtea ori şi totuşi, n-am plecat. Nu ca să-ţi fac ţie o
favoare. Am rămas mereu pentru că te-am iubit. Te-am dorit, cum şi acest ţărm
însetat doreşte cu nerăbdare valurile mării. Aşa te-am dorit şi eu. Ani la
rând, în fiecare clipă. Am
încercat de-atâtea ori să nu plâng. Chiar dacă m-a durut. M-am chinuit şi-am
plâns doar atunci când nu erai prin preajmă. Ceilalţi n-au
înţeles niciodată de ce sunt atât de blândă, de răbdătoare. Am iertat multe în
aceşti ani. Am încercat să nu mă schimb, dar m-am mai maturizat.Am înţeles că atunci când iubeşti,
faci şi compromisuri. Ştii de la bun început ce faci. E greu, e foarte
greu. Dar
degeaba îţi spun acum toate astea.Eşti mai înverşunat ca niciodată. Sunt mai
blândă şi mai înţeleaptă ca oricând. Ştiu
că o să-ţi treacă. Că-ţi vei cere iertare. Am să te iert. Am să încerc să uit.
Dar nu ştiu dacă voi putea. Nu voi putea
să uit cum lacrimile mi-au curs neîncetat în solitara mea plimbare, cum am
grăbit pasul ca să mă distanţez. De mine. De tine. De noi. Ştii că acasă revin
de fiecare dată. Urmele
paşilor mei pe acea plajă se vor şterge. Ziua va fi trecut şi va veni o alta.
N-am să uit cum ai ratat o asemenea privelişte: marea la răsărit, pescăruşii
înălţându-se-n zbor...oare când vei citi aceste rânduri, o să ţi se facă dor? - fragment din lucrarea "DOR" - Szakacs Nadina Maria
Subscribe to:
Posts (Atom)