"Vine o zi când se va sfârşi..."

Avea o voce deosebită. Una din acele voci care putea fi distinsă în mulţime. Mile Cărpenişan, alături de alţii precum Cristi Stanciu(MTV) şi Cristi Cotuna (Info TV), Zoltan Lovas(Info TV) avea o voce deosebită, menită să ne facă să îl deosebim de ceilalţi.

Întotdeauna am avut o afinitate aparte pentru persoanele cu timbru vocal remarcant, dar şi cu o activitate demnă de respect, purtată cu dragoste de oameni şi de ceea ce întreprindeau. Ce mă leagă ca amintire de Mile, deşi nu l-am cunoscut personal, este dorinţa mea din liceu de a deveni jurnalist!! O dorinţă, care s-a concretizat în cu totul altceva, astfel am ajuns la catedră şi m-am lăsat cucerită de fiecare zi, în ipostaza de dascăl, de minţi luminate ce peste ani vor străluci şi ne vor face mândri!! Poate oameni deosebiţi, cum a fost Mile!!

Un om frumos, apreciat de cei dragi de acasă, de cei cu care lucra. omul dedicat vieţii şi acţiunilor nobile, omul de zăpadă ce se vroia...şi poate de acum, cu o lacrimă sfârşită în colţul ochilor, cu inima strânsă vom aştepta decembrie, când fulg cu fulg cerul ni-l va reda pe Mile Cărpenişan, într-un spectacol fantastic sub forma unui om de zăpadă...un om cald, viu...care a iubit, a fost iubit, un om care a luptat pentru ceilalţi când pentru el nu putea să mai lupte!!

Îmi dau seama, că în ciuda greutăţilor vieţii, ar trebui să ne oprim din goana noastră "nebună"...să dăm întâietate celor dragi, simplelor minuni care ne pot face înzecit să simţim că trăim pe culmi neatinse de vreme, de timp, de ploaie sau raze străpungătoare de soare, şi în acelaşi timp simţindu-ne protejaţi de necruţătoarea atingere a morţii...

"Am trăit o viaţă plină, am călătorit pe fiecare cale a mea, dar mai mult, mai mult decât atât am făcut-o în felul meu."

"Am iubit, am zâmbit şi am plâns, am avut partea mea la pagubă, iar acum când lacrimile au devenit substitut pentru bucurie mă uit în urmă şi mă amuz. Când mă gândesc că am fost capabil pentru toate astea şi nu într-un mod ruşinos…e clar. A fost în felul meu. Şi istoria o va spune. Mi-am asumat toate bunele şi relele şi până la urmă am mers pe calea mea. Da, e calea mea."

Ambele citate îi aparţin lui, omului, jurnalistului Mile Cărpenişan!! Cea mai inocentă postare de pe blogul său este următoarea, cu referire la condiţia de om de zăpadă:

"Aş vrea să fiu un om de zăpadă. Aş vrea să se bucure toţi copiii în jurul meu, să stârnesc zâmbetele bunicilor lor şi părinţilor ce odată au fost copii. Aş vrea să fiu un om de zăpadă pentru că trăiesc într-o ţară plină de ură faţă de orice mai puţin faţă de oamenii de zăpadă. Nu mai vreau să fiu din carne şi oase pentru că alea se strică cu timpul. E ţara în care e bine să fiu om de zăpadă. Atunci cu siguranţă voi vedea multe zâmbete şi sunt convins că nu mă va deranja nimeni. Păi ce nu aveţi dovada? Cine s-a preocupat vreodată serios să cureţe zapada? Nimeni. Aşa că eu voi putea să rămân liniştit şi să nu provoc griji prin simpla-mi existenţă până la primăvară. Cine s-ar îngrijora pentru un biet om de zăpadă? …. iar apoi când vine primăvara aş vrea să mă topesc şi să devin apă. Să se scalde toţi copiii în ea şi să se bucure, să se bălăcească şi bunicii şi da şi părinţii ce odată au fost şi ei copii…."

Dumnezeu să îl odihnească şi să îi ofere binemeritata odihnă!!!Dumnezeu să îl ierte!!! Cu mult respect, un articol scris cu durere de tastatură, cu cuvinte ce nu se mai regăsesc pe ele înşile...şi cu întrebarea: suntem atât de vulnerabili şi de trecători?