Nadina

Nadina

Thursday 2 February 2012

Femeia din mine recunoaşte bărbatul din tine...


Am ajuns să mă cunosc pe mine, cu fiecare experienţă trăită, cu fiecare situaţie întâlnită. Păşesc pe alei cu pas ferm lăsând în urmă miresme de roze şi închipuiri ce ţi le faci tu, neştiind dacă astăzi sunt sau nu - împlinită...

Te-am lăsat să îmi ştii gândul doar când îţi eram în preajmă... acum îţi rămân intuirile, frământarea, visul, dorinţa... îţi permiteam să mă strângi ferm în braţe, să îmi desenezi cercuri de fericire pe chip... câte amprente nu şi-au lăsat buzele tale pe fruntea mea? Pe buzele mele însetate de sărutare?

Am ştiut că te vei reîntoarce... nu eşti singurul, de altfel, care procedează aşa... însă niciodată nu te poţi întoarce cu siguranţa că cel de lângă tine te va primi aşa cum te-a şi lăsat să pleci...şi totuşi îţi împărtăşesc încrezătoare, din nou, gândurile,visele mele... cu drag, de dragul tău, din nemăsurata mea dragoste mereu te voi primi şi vei avea un loc al tău în sălaşul inimii mele...

Această certitudine o poţi avea deoarece timpul nu trece implacabil, el îşi conturează identităţi, altora le conturează caractere, defineşte posibilităţi, dă noi şanse, vindecă răni, aprinde focul odată stins...

Şi niciodată nu voi uita ce-ai însemnat şi însemni pentru mine... cum în trecerea ta ai reflectat în mine bucuria de a fi şi a trăi cele mai mari minuni posibile, acele minuni care unora li s-ar părea banale... eşti şi vei fi parte din muntele pe care mereu îl voi escalada... eşti gândul bun care mereu îl voi avea pentru cei din jur... eşti fiecare faptă bună ce mă recomandă... eşti fiecare gest de dragoste oferit... eşti fiecare sărut ce se pierde pe urma unui răzleţ fulg de nea... eşti bătaia inimii în fiecare clipită... iar dacă aceasta ar înceta să mai bată ar însemna că tu nu mai eşti...

Femeia din mine recunoaşte bărbatul din tine... de-aceea va fi mereu zidul tău de susţinere... altarul care-ţi va purta drept ofrandă dragostea în sensul cel mai înalt... voi fi omul loial ce nu se va teme să facă paşi înainte, paşi înapoi... şi nu voi ezita când îţi voi auzi chemarea... în orice limbă mă vei chema... îţi voi răspunde cu limbajul universal ce poartă numele şi amprenta iubirii... pentru că femeia din mine recunoaşte bărbatul din tine şi implicit tăcerea ce poate a rostit într-o clipă tot ce vorbele într-o viaţă nu au putut..

No comments:

Post a Comment