Totul a început când am cumpărat apartamentul cu numărul 12, de pe bulevardul Independenţei de la un anume domn L.
Nu înţelesesem disperarea cu care răspunsese solicitării mele de a vedea apartamentul. Se arătase dispus să lase şi din preţ, doar să îl vândă: cu mobilier cu tot, "cu amintiri...", cum de altfel se exprimase.
Aveam să trăiesc pe propria-mi piele ce înseamnă acele amintiri şi cât de profund le era substratul.
Fără voia mea, am devenit destinatarul unor scrisori expediate de pe front de către o soră de Cruce Roşie, pe nume Maria. Am devenit astfel, martorul unor trăiri inedite.
Îmi doream cu ardoare să-l pot contacta pe acel domn, să-i ofer ce i se cuvenea de drept: corespondenţa domnişoarei ce scria cu atâta consecvenţă.
Scrisorile nu conteneau să-mi vină pe adresa la care-mi stabilisem domiciliul. Dacă la început, am respectat confidenţialitatea corespondenţei, curiozitatea m-a îndemnat să desfac plicurile şi să sorb rândurile ce se regăseau în cuprinsul lor.
Am publicat până la urmă conţinutul scrisorilor, deoarece sper ca dintr-un apropiat sau îndepărtat colţ al lumii, domnul L. le va putea citi şi poate se va regăsi în cuprinsul lor.
Am făcut acest lucru şi pentru Maria, fata al cărei destin s-a năruit în război, pentru cuvintele care sper să nu fi murit odată cu ea, ci care să dăinuie de-a lungul timpului ca un ecou al dragostei, al jertfei.
Iar dacă domnul L. citeşte aceste rânduri, îl invit la fosta adresă de domiciliu, la o plimbare prin amintiri şi desigur să-i înmânez corespondenţa ce-i revine de drept.
Notă: la această lucrare scriu în prezent!
No comments:
Post a Comment