Da, luminiţa din ochii lor m-a determinat să devin dascăl. Dacă există ceva inocent şi pur pe lume, aceştia sunt copiii. Copiii ce ne înconjoară clipă de clipă, ne încântă cu surâsul lor şi pe care nu reuşim nici măcar în clipa prezentă să-i preţuim pe deplin pentru bucuriile şi satisfacţiile sufleteşti pe care ni le oferă.
Dacă cineva m-ar întreba ce să facă ca să fie fericit i-aş recomanda să iubească copiii şi să zămislească copii. Pentru a-i creşte, pentru a-şi desăvârşi existenţa.
În acele momente eram fiinţa cea mai fericită, chipul cel mai radios. Temerile mele dispăruseră lăsând în urma lor cer senin şi câmpii de vise încărcate cu zeci de tipuri de flori. Viaţa mea avea culorile curcubeului, toată bunătatea lumii se concentra în cuprinsul său.
Fiinţa mea era născută pentru o astfel de meserie, nici mănuşile nu mi se potriveau atât de bine precum se potrivea ea. Sunt convinsă că Dumnezeu a avut acest plan minunat cu mine, a înfăptuit un soi de minune, o viaţă, un dar pe care cerul rar îl poate dărui.
Este atât de bun cu fiinţa umană, asta fiindcă ne-a dăruit văzul să putem distinge culorile, mirosul să putem adulmeca urma unui sărut pierdut, auzul pentru a regăsi şoaptele mărturisite pentru eternitate, pipăitul pentru a avea şansa de a simţi pe cel de lângă noi, gustul pentru a savura bucuriile viitoare şi amintirile pentru a nu fi singuri cu durerile şi amărăciunile ce ne cuprind uneori.
Ne-a dăruit persoane dragi care să ne întovărăşească pe parcursul vieţii, să avem pe cine iubi şi asculta,să aibă cine să ne îmbrăţişeze şi să ne facă să zâmbim.
Fragment din manuscrisul cărţii "Străina aceea" - autor: Szakacs Nadina Maria
No comments:
Post a Comment