Atâta dor de tine...

Atâta dor de tine
s-a acumulat în timp,
că atingând astăzi pianul
am constat că degetele-mi
nu mai simt...


Atâta dor de tine,
că-n seri cu lună plină,
chipul mereu îmi e brăzdat
de un fluid ce mai m-anină...



Atâta dor de tine,
dar nici un semn
din depărtare,
niciun rând scris,
niciun semn
că vei veni cândva,
îmi vei păşi alene,
pe cărare...


Atâta dor am strâns în suflet,
atât de grea mi-e inima,
o simt uneori cum mi-atârnă
doar întrebări,
doar lacrimi şi păreri
rămân în urmă...


Atâta dor de tine
şi nici o alinare,
unde te-ai cufundat
când te strig?
De ce, astăzi,
nici măcar ecoul
răspunsul nu-l mai are?
Te-aştept,
cu-atâta dor,
doar tu puteai
să te deschizi - petale...


Atâta dor de tine,
lacrimă şi suspin,
doar prin şuvoi de lacrimi
te-nchipui, mă alin...