La noapte plec,
nu mă lua de mână,
nu ştii că sunt plecări,
ce-nstrăinări îngână?
La noapte plec,
Nu, nu eşti vinovat!
Eu singură am hotărât,
Iar dacă plec,
mi-e sufletu-mpăcat:
am dat cât am putut!
La noapte plec,
ştii foarte bine,
toate trec...
Iubirile se scutură
de simţăminte,
Nu ştiu ce mai rămâne-n,
urma mea, iubite...
La noapte plec,
solemn promit:
n-am să mai trec
pe la ferestre
precum o nălucă,
mă duc acum,
cu dor de ducă.
La noapte plec,
înapoi, te rog,
nu mă chema...
astăzi s-a desfiinţat
în sufletu-mi
tot ce simţeam
că ne lega!
No comments:
Post a Comment