Te-am...

Te-am invitat de-atâtea ori
să-mi vizitezi odaia,
nu doar pe tine,
ci şi pe celelalte,
dar recunosc:
doar ţie,
îţi sunt astăzi, fidel,
iubită carte...


Te-am adulat de când te ştiu,
prietenilor te-am descris,
Iar uneori suspect mă priveau,
că-mi eşti iubită-nchipuită
te credeau...


Eu nu te-am amăgit nicicând,
afecţiune ţi-am arătat
mângâindu-ţi filele,
precum nişte petale...
Dragostea noastră,
Iubito! Carte!
a fost şi va fi mereu
o încântare!


Te-am strâns la piept de-atâtea ori,
în nopţi în care, din furtună,
nu mă vedeam vădit ieşit,
doar tu mi-ai dat curaj, lumină...


Te-am sărutat de-atâtea ori,
grijindu-mă ca al tău cotor
să nu mi se destrame,
iar tu, în zbor,
să pleci
altor case şi altor biblioteci
să dai lumină...
Te vreau aici,
te vreau cu mine,
să simt cum mă ţii de mână...
Iubita mea! Adorata mea!
Carte dorită,
nicicând străină!