De dor...

Chiar şi atunci când
eşti lângă mine,
mă sufocă un dor
iremediabil de tine...
O clipă aievea,
un zâmbet pe-aripă,
le simt cum se scurg
şi stau în pripă,
risipind pe-al holului timp
numai risipă...


E o mână
ce-n tremur,
te caută-ntruna...
E-un gong care bate
cât ţine luna,
E-un strigăt,
un freamăt,
o tăcere surdă,
doar dorul,
numai el,
malul întruna
îşi mută...


Mi-e dor chiar şi când
respir lângă tine,
Mi-e dor încă din născare:
de-o dragoste,
de-un iubit precum eşti,
de-o lume ce pare a se deschide,
Mi-e dor de cuvânt, de-adevăr,
deşi lumea,
pe-aceste nepreţuite
le vinde...


Mi-e dor de-o furtună,
de ploi calde şi păpădii
înflorind pe măsură ce-i soare...
Mi-e dor de tot ce-am avut
noi, ca oameni,
dar zilnic se duce
şi moare...


De dor,
privesc acum,
în clipa de faţă,
la toate ce-au fost
şi se risipesc acum,
fără speranţă!