Strâns...

Strâns în braţe,
strâns în suflet,
glas înăbuşit
de sunet...
urme,
pete de culoare,
eu - acum
şi-ntotdeauna
în draga-ţi
îmbrăţişare!


Strâns era,
aseară cocul,
dar cu venirea-ţi iubite,
au căzut, uşor pe spate,
s-au lăsat iar răsfirate,
pletele-mi stăteau,
iubite,
în bucle înşiruite...



Strâns ţineai
braţul la spate,
taine aduceai cu tine...
ştii că numai tu eşti
clipa aducătoare de bine...
Aduci liniştea cu tine,
mă îmbraci în complimente,
faci ocolul goilor umeri
şi a genelor cochete...


Strâns stăteau,
azi, pe răzoare,
buchete de lăcrămioare...


Strâns găsit-am,
în palma ta,
un firicel de iarbă
ce de-a inelul
cu degetu-mi
într-una se juca...


Strâns, strâns, strâns,
mi-e sufletul de tine...
îl văd cum stă în tihnă,
căci tu îi eşti
şi viaţă,
şi odihnă...
strâns într-o-mbrăţişare,
stă sufletu-mi,
se-ncarcă de dorinţă,
iubită sunt de tine,
sunt norocoasă fiinţă!